[ory]

Sofia, imi place foarte mult cum ai pus problema in priviinta monahicismului, asa cum se prezinta acesta din viziunea realista a unui om caruia-i pasa si, care nu se multumeste doar cu teorii citite despre acest subiect. Asta denota ca, nu doar crezi, ci si gandesti ceea ce crezi pentru a-ti amplifica principiile.
Este foarte dureros ceea ce se-ntampla, si-nca noi nu vedem decat partea de suprafata a acestei situatii care, in realitate este dezastruoasa, nici pe departe nu se mai regaseste in indemnurile marilor duhovnici de altadata. De fapt, acesti mari duhovnici cam sunt pe cale de disparitie.
Tocmai am citit astazi de pe site despre calugarie, cuvant spus de Parintele Paraian...cititi si veti vedea ca, nici chiar dansul nu se imbata cu apa rece asa cum o fac multi de pe-aici, cand vine vorba de calugarie si suportarea acesteia cu orice pret, fara concesie si fara responsabilitate din partea celor care tin carma acestei turme. Cititi si incercati sa vedeti si cealalta parte a situatiei, care nu este deloc "desavarsita".
Parintele Paraian a pus accent pe responsabilitate, pe asumarea acestei vieti in limite morale, apoi spirituale, a pus accent pe caracterul infect al multora care nu au nici o legatura cu monahicismul, dar se tin de el din diferite motive aberante, sau care tin de un egoism specific, ori de un refugiu plauzibil. Chiar ii numeste pe acestia niste "ratati" in haine ingeresti, nu calugari.
Si, credeti-ma, sunt destui de multi, care nici nu cuteaza a parasi manastirea pentru ca nu le-ar fi mai bine in alta parte, iar aici ma refer la cei privilegiati, mai exista si motivul indoctrinarii si al lipsei de orice posibilitate de intoarcere din punct de vedere dogmatic si duhovnicesc.
Niste iluzii ! ! ! O baie de iluzii si inventii atribuite bietei credinte ortodoxe care, impotmolita in atatea controverse si nonconformism, se zbate intre imoralitatea celor carora nu le pasa, si adevarata piosenie a celor carora chiar le pasa.
Motivele integrarii tinerilor in manastire sunt multiple, chiar si Pr. Paraian aduce aminte de marea greseala si lipsa de responsabilitatea a primirii in manastire a unor copii, care nu stiu, de fapt, ce vor, care nu-si pot asuma un astfel de drum ce presupune multa intelepciume si previziune religioasa.
Cel mai dureros lucru, si imoral, as putea spune, este ca multe dintre bubele unei manastiri, multe dintre neregulile acesteia sunt puse pe seama "ispitei", a "satanei", a tendintei permanente de incercare a oamenilor sai, incercari care, uneori depasesc limitele normalului, ajungand pana la o bataie de joc evidenta la adresa umanului si-a personalitatii acesteia. Deci sunt, chiar scuzabile !
Omul detine si o psihologie specifica, detine o energie, o forta care il face sa reziste intr-un mediu sau altul, care-l influienteaza intr-o masura anume, care-i determina principiile in cele din urma. Acolo, insa, nu se tine cont de acestea, fapt pentru care se ajunge la incidentele amintite de Sofia mai sus, la dereglari psihice, subreziri pe plan fizic ale fiintei umane, la o dezamagire profunda, atunci cand omul plin de pasiunea de alta data ajunge ca o leguma, la o varsta relativ tanara.
Alcoolismul, v-ati intrebat vre-odata ce rol joaca acesta in viata monahala? Va spun eu, unul destul de important, mai ales in incercarea de-a astupa atatea necesitati ce izbucnesc din trupul sanatos al unui om. Si nimeni, nimeni nu face nimic in priviinta educatiei si-a coordonarii pe un taram benefic al acestor oameni. Sunt, practic ai nimanui, sunt niste roboti pusi sa munceasca dincolo de putinta unui trup firav de tanar, sunt pusi sa existe dincolo de ceea ce-i defineste pe fiecare, amestecati ca-ntr-o planeta parasita de principii si trasaturi firesti.
Este o vorba in manastire; "in manastire te duci nepoftit, traiesti neiubit si mori nejelit !". Poate ca nici nu este nevoie de mai mult pentru un trup, oricum atat de nesemnificativ si trecator, dar va spun sincer, in aceasta sintagma nu-si gaseste locul nici o invatatura pe care a lasat-o insasi Mantuitorul pe pamant...