[ory]

Apropos !, Anca, te-am visat aseara, dar stai fara griji, te-am visat intr-o conjuctura foarte linistitoare si placuta. Nu sunt genul ranchiunoasa si nici nu as avea motive, mai ales in mediul virtual, chiar daca tu ai avut o oarecare tendinta de-a amesteca sentimentele cu opiniile...poate ca toti avem aceasta tendinta la un moment dat.
Cat despre argumentele pe care le ceri sistematic, eu, de fapt le-am tot adus, dar nu ai vrut sa le vezi, nu ai avut motiv pentru aceasta, complacandu-te in statutul pe care ti l-a format propria credinta. Si, nu este rau astfel.
Chiar tu ai spus...este mai bine sa nu afisez experiente personale (caci oamenii sunt subiectivi).Iar, daca chiar te intereseaza aceste argumente, du-te te rog si traieste in manastire, o luna de zile, poate un an...du-te in mai multe manastiri, si edifica-te pe viu, nu doar din carti, si nu doar din postura unui om credincios care viziteaza cu credinta un lacas Sfant, pentru hranire duhovniceasca de moment, si atat.
Gandeste-te ca ar fi putut fi unul dintre copii tai la manastire si ar fi intampinat foarte multe lucruri (in realitate), iti spun sincer, la cum stau lucrurile, si ca o persoana intelectuala si cu capul pe umeri cum stiu ca esti...ai fi suferit foarte mult.
Iar acum , sa revin la subiect. Spunea Sofia ca multi dintre tineri merg in manastire nepregatiti, apoi pleaca dupa o perioada scurta, fiindca-si dau seama ca nu au ales cu cap. Eu va spun sincer, sunt chiar foarte putini care pleaca din manastire dupa o perioada scurta, majoritatea celor care pleaca o fac dupa o perioada destul de lunga, cam de minim 5-6 ani si chiar peste 10 ani , iar aceasta se datoreaza doctrinei intretinuta in timp, precum ca este pacat sa parasesti manastirea, se datoreaza unei manipulari psihologice extrem de puternica, manipulare cu care lupta multi dintre cei care nu se regasesc in acest cadru monahal, dar tot spera sa-si gaseasca intr-o masura linistea in interiorul lui. Apoi, tot ajung sa plece, dupa o lupta apriga cu realitatea interioara, cu cea exterioara si cu cea de la nivelul imaginar.
Este complicat, iar starea este intretinuta cu atat mai mult cu cat imaginea in sine isi diminueaza intensitatea de viata fara de prihana.
"Ispita", ispita reprezinta cea mai convenabila forma de pretext adusa acestui mediu atat de confuz si de neconform cu ceea ce s-a dorit a fi in viziunea celor care l-au conceput.
Iarasi am vorbit mult si neinteresant ! ! !
Va spun sincer, cunosc foarte multi calugari, maici care au parasit manastirea, le cunosc, le simt traseul care i-a determinat sa faca aceasta alegere, chiar si cea initiala . Majoritatea dupa 6-11 ani de manastire. Pe nimeni nu intereseaza nimic,de ce ne-ar pasa ? Detinem argumentele "ispitei", "necredintei" , "neinfranarii ", "a greselii "... a tuturor teoriilor imaginare, dar niciodata a responsabilitatii, a influientelor concrete, a erorilor, a educatiei precare, a nepasarii...si in cele din urma, a lipsei de iubire, IUBIRE pe care a lasat-o Dumnezeu sa smereasca orice teorie.