[AlinB]

În prealabil postat de ory

V-ati gandit vre-odata la contrazicerea statutului unui episcop, care are in acelasi timp si statutul de calugar ?
Acestea doua nu se potrivesc, si, chiar daca strigam sus si tare ca nu exista mantuire in afara ortodoxiei, sau ca fratii nostri catolici sunt niste eretici, tocmai de la acestia a fost imprumutata calugariea sa fie atribuita obligatoriu episcopului.

Inainte episcopul era casatorit, catolicii, insa, au considerat ca aceasta tagma trebuie sa fie sfintita mai cu precadere de feciorie si abstinenta, cum, de altfel ei considera orice parte bisericeasca sa fie obligatoriu supusa acestui fapt.

Te rog trimitere exacta de unde reise ca "a fost imprumutata". O scurta prezentare istorica, documentata ar fi importanta, in felul asta am vedea ca vorbesti in cunostinta de cauza si nu din informatii culese de aiurea.

Daca veti patrunde adevaratele juraminte si taine ale calugariei, veti constata ca ele nu au cum sa faca casa buna cu statutul de episcop, respectiv conducator al bisericii, om politic, pana la urma, determinat de biserica pentru buna functionare a acesteia pe plan social, dar si monahal.
Nu are cum sa fie un episcop sarac...si nu veti gasi nici unul astfel, nu are cum sa fie imbracat saracacios, nu are cum sa mearga pe jos, sa se osteneasca, sa stea departe de lux si lucruri materiale

Aici depinde de fiecare, Biserica pune la dispozitie episcopului tot ce are nevoie din punct de vedere material pentru a-si indeplini misiunea, cat de bine se foloseste el de acestea si cum alege sa traiasca e treaba lui, el va da socoteala nu tu pentru el.

Unii au ales sa traisca intr-adevar in saracie si desculti, dar asta nu inseamna ca trebuie data o norma in directia asta.
Poti sa mergi pe jos 1000km descult si tot sa nu te folosesti (duhovniceste) dar poti sa mergi si 10.000km cu masina sau avionul daca vrei, si sa nu te pagubesti (duhovniceste).

Cred ca exista o prea mare preocupare in a judeca pe ceilalti si inca formalist iar preocuparea asta, dusa pana la astfel de cote frenetice, cam exclude judecarea de sine, cea mantuitoare, fata de cealalta care poate fi pierzatoare.

nu are cum sa vorbeasca un episcop putin, asa cum se presupune in calugarie,

Serios? Crezi ca Sf. Apostoli a caror urmasi sunt Episcopii, au vorbit putin?
Poate a ramas putin din ce au scris, dar prin insasi natura misiunii lor nu puteau vorbi putin.

nu are cum sa fie supus...cui sa fie supus, cand el supune aproape totul in calea lui ?!

Gresit..un episcop trebuie sa se supuna Sinodului, adica judecatii toturor episcopilor, in plan uman daca vorbim.
In plan spiritual, el da socoteala lui Dumnezeu.

Nu are cum sa fie un episcop "inchis" , vazandu-si de ascultare , de canonul calugaresc destul de greoi si de cele de trebuinta monahicismului, atata timp cat el trebuie sa umble in lumea larga, sa prezideze cazuri de mireni, preoti de mir...etc.

Asta este asumtia ta si se bazeaza pe o eroare logica, cu alte cuvinte daca e monah, trebuie sa se zideasca in chilie, uite ca exista un statut special, cel al episcopului monah, care trebuie sa armonizeze cele doua statute, faptul ca tie ti se pare un lucru imposibil e din cauza ca incerci sa definesti monahismul printr-o perspectiva ingusta si practic refuzi sa intelegi ca cele doua se pot impaca asa cum si in monahism exista mai multe trepte cu roluri si obligatii specifice.

Episcopii sunt supusi unor influiente extraordinare, unor presiuni destul de mari din partea intregii activitati pastorale, cum sa-si mai vada acestia de canonul calugarului, de linistea acestuia, nici atat...

Serios? Ai fost episcip si ai constatat ca lucrul asta e imposibil? Poate nu te-ai straduit suficient..

Si eu te-as intreba cum e posibil ca la un calugar sa vina zeci poate sute de oameni in fiecare zi si totusi acesta sa mai aiba timp sa fie calugar..

Uite ca in unele cazuri se poate, in altele nu, unora Dumnezeu le-a dat har sa le duca pe toate, altii doar se cred "meseriasi" si de fapt nu reusesc sa o scoata la capat, insa asta nu inseamna ca lucrurile stau in mod obligatoriu ori..ory..

[quote] Un episcop nu are cum sa se lepede de lume...decat intr-o aparenta oarecare, impusa, practic.

Aici este vorba de un handicap spiritual pe care il ai in ceea ce priveste intelegerea "lepadarii de lume".
Ea este in primul rand spirituala, afectiva daca vrei. Un om care nu este legat prin patimi de cele materiale este un om liber, chiar daca traieste in mijlocul celor materiale, pe cand un om, fie el si undeva in varf de munte, intr-o chilie saracacioasa, daca inca viseaza la cele din lume, in mod clar nu s-a lepadat de lume..

Oricum, nu mai conteaza...mergem inainte fara nici un drept de a gandi...ci doar a crede.

Nu trebuie doar sa gandim cantitativ, gandirea adevarata este definita prin calitate.
O gandire care nu este condusa in primul rand de principii spirituale nu are nici un merit in sine ci este doar aparent o virtute, in realitate poate fi mai periculoasa chiar decat ignoranta.

Un exemplu in aceasta directie ar fi "gandirea" protestanta, care a pornit de la observatii pertinente intr-o oarecare masura dar a esuat lamentabil atunci cand a ajuns sa propuna solutii, cele de pe urma ajungand mai rele ca cele dintai..