Ca sa va lamuresc putin, ca vad ca ma intrebati si intelegeti gresit mesajele mele:
1. In subiectul de aici eu vad doua lucruri diferite: harul pentru mine este ceva supranatural, de la Dumnezeu, care n-are a face cu studiatul, predicile si sfaturile in cele lumesti.
Ca sa intelegi: si la medici unii stiu sa puna mana si sa faca, sa opereze, sa vindece, dar nu stiu altele, iar altii stiu sa puna diagnostic la fix, sa fier profesori, etc.dar nu stiu mai departe sa vindece, sa opereze etc. Unii cu practica, altii cu studiul.
2. Nu scriu din pacate nici o revista. Si acea pe care vroiam s-o scriu nu era religioasa ci mai multa pentru comunitate. Si vroiam sa colaborez cu preotul pe articolele de cateheza, nu sa le scriu eu.
3. Nu m-a luat nimeni in ras in biserica. Eu n-am luat nici o atitudine pe subiect religios. Am vrut sa fac ceva cultural pentru comunitate. Parintele nu a vrut, din motive pe care inca nu le-am aflat. Am intrebat despre preoti in diaspora ca sa-l inteleg mai bine pe al meu si sa-mi dau seama de ce refuza anumite lucruri. Ah, si avem probleme cu cladirea bisericii.
4. Cant la strana si am multe nelamuriri, pentru ca preotul nu ne spune. Caut eu sa aflu pe aici si din carti.
5. Nu am un duhovnic asa cum imi doresc, nu am pe cine sa intreb.
6. Pentru mine credinta inseamna mai mult decat slujbele la biserica si canoane si teorii, ci inseamna a ajuta pe aproapele. dar nu toti gandesc asa
Pe acest principiu am cautat ajutor in biserica, la preot si nu am gasit. N-am sa spun aici ce probleme am. Eu vreau sa fac ceva pentru ceilalti si nu stiu cum. Sunt multi cu necazuri, dar sunt si ne-uniti oamenii, cu frica. Eu singura ce pot sa fac. Si biserica vad ca nu ne poate ajuta. Ceea ce este azi nu este credinta pe care o caut eu. Canoane, critici, basmale etc. Si omul cu necazurile lui ci ramane?
Mai sunt intrebari legate de mine?
|