Ascultarea primită era să fac 34 de dulămi până la Adormirea Maicii Domnului.Am primit materialul.Nu l-am măsurat.Era o vară cu temperaturi de 4o grade,matreialul negru,maşinile se încingeau,şi fierul de călcat dogorea.Am lucrat zi şi noapte două săptămâni.
Cănd mai aveam 4 de făcut am constatat că nu îmi ajunge matrialul.Nu stăteam prea bine cu banii.Nu am spus nimănui,am mers şi am cumpărat matreial şi ce mai trebuia ca să pot termina ascultarea.
De ocupată ce am fost nu am avut timp să mă spovedesc şi împărtăşesc.L-am sunat pe stareţ spunându-i.Era deja târziu.S-a oferit să vină acasă să facă aceasta.Am refuzat nefiind pregătită.Seara era priveghere pentru Adormirea Maicii Domnului.Voiam tare mult să ajung dar,creştinii cu care de obicei mergeam nu m-au pus la socoteală cu un loc în maşină.A rămas să mă descurc cum voi putea.
Cu bagajul greu după mine am luat o cursă care mă lăsa la vreun km de mănăstire având de urcat un deal abrupt ţinându-mă de tufe căci plouase în ajun.Am ajuns în cele de urmă plină de noroi şi obosită.Atâta de transpirată şi murdară eram că nu puteam intra in biserică să mă închin.M-am aşezat pe o piatră şi am izbucnit în plâns departe de locul unde se ţinea slujba.Nu ştiu de unde a apărut un călugăr care cu vocea blăndă m-a întrbat de ce plâng.I-am povestit printre lacrimi,într-o suflare tot năduful.A luat sacoşa cu dulămi mirându-se cum am putut să o car eu fiind o presoană firavă. Mi-a adus un vas cu apă caldă,un prosop curat şi a vrut să mă spele pe picioare şi să-mi creţe încălţămintea.Am refizat.Gestul acestui călugăr a făcut să dispară toată supărarea mea iar bucuria harul şi liniştea pe care le-am avut în suflet cât a ţinut sărbătoarea nu le pot descrie în cuvinte.