SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – [COLOR=#FF00FF]BĂRBAŢII (purtarea lor)[/COLOR]
,,Femeile pe de-o parte se rugau în biserică şi proroceau cu capul descoperit – căci pe atunci femeile proroceau – iar pe de altă parte bărbaţii purtau părul lung, ca unii ce petreceau în filosofie, şi când se rugau prin biserici sau proroceau îşi acopereau capul, iar amândouă aceste abateri erau din legile elinilor. Deci fiindcă pentru toate acestea el îi sfătuise şi fiind de faţă, şi poate că unii au ascultat, iar alţii nu au crezut, pentru aceea apostolul, ca un adevărat doftor, vine şi prin epistola aceasta şi îndreaptă păcatul.” (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXVI, p. 267)
,,Păi atunci când îl văd pe bărbat cu aurării, înfrumuseţat, cu frizura aranjată, mirosind a parfum, îmbrăcat cu haine moi şi cu mersul de femeie, luând aminte la desfătări, cum aş mai putea să-l numesc bărbat pe unul ca acesta, care şi-a trădat nobleţea firii sale şi s-a potrivit firii femeieşti? Căci dacă Pavel nu o socoteşte vrednică să se numere printre cei vii pe o femeie care face asemenea lucruri, ci o scoate din ceata celor însufleţiţi şi o aşază cu cei morţi, zicând că cea care trăieşte în desfătări este moartă (I Tim., 5, 6), cum mai poate un bărbat care face acestea să mai fie numărat în ceata bărbaţilor, de vreme ce şi o femeie care face aşa ceva a pierdut viaţa ?” (Omilia aceluiaşi, rostită în biserica Sfintei Irina, despre râvna celor prezenţi la biserică şi despre uşurătatea celor care lipsesc şi despre cântare; şi că firea nu este pricină s-o oprească pe femeie de a apuca pe calea virtuţii, în vol. Cateheze maritale, p. 77)
[COLOR=#FF00FF]BĂRBAŢII (se cuvine ca bărbaţii să se roage cu capul descoperit)[/COLOR]
,,Poate ar fi cineva aici în nedumerire şi s-ar întreba în sine: Ce păcat poate fi a se ruga femeile cu capul descoperit, iar bărbaţii cu capul acoperit? Care anume păcat este, află de aici. Multe semne au fost date, atât bărbatului cât şi femeii, deosebite unele de altele, unuia semne de stăpânire, celeilalte semne de supunere; pe lângă acestea, femeia să-şi acopere faţa şi capul, iar bărbatul să aibă capul descoperit. Deci dacă acestea sunt semne sau simvoluri de stăpânire şi de supunere, apoi amândoi păcătuiesc dacă amestecă rolurile şi buna rânduială, trecând pe deasupra poruncii lui Dumnezeu şi călcându-şi rânduiala lor, bărbatul lăsându-se în micimea femeii, iar femeia răsculându-se asupra bărbatului prin felul de a se înfăţişa. Că dacă nu este slobod a schimba hainele, nici femeia de a îmbrăca hlamidă, şi nici bărbatul de a pune pe faţă farosul sau voalul, după cum zice: Să nu se îmbrace femeia cu haine bărbăteşti, nici bărbatul să se îmbrace cu haine femeieşti (Deut. 22, 5), cu atât mai vârtos nu trebuie a le schimba.
Toate acestea s-au fost legiuit de oameni, deşi mai pe urmă le-a întărit şi Dumnezeu, celelalte însă – vorbesc adică de a se acoperi şi a nu se acoperi – sunt de la fire. Şi când zic fire, înţeleg pe Dumnezeu, fiindcă cel ce a făurit firea el este. Deci când răstorni hotarele acestea, priveşte câtă vătămare se face. Şi să nu-mi spui că păcatul acesta este mic, căci este mare şi prin sine însuşi, fiindcă este nesupunere şi neascultare. Dacă poate a fost mic, dar iată că acum s-a făcut mare, fiindcă este simvol a mari fapte. Cum că este mare, se vede din cele ce aduc atâta bună-rânduială în neamul nostru omenesc, poruncind în lume şi stăpânului şi celui stăpânit. Astfel că cel ce calcă aceste rânduieli toate le amestecă, şi darul lui Dumnezeu îl trădează, în acelaşi timp şi cinstea dată lui de sus o aruncă jos la pământ, nu numai bărbatul, ci şi femeia. Căci şi pentru femeie este mare cinste a-şi ţine rânduiala în care se găseşte, după cum este şi ruşine ca ea să se răzvrătească.
Pentru aceea apostolul a spus acest lucru pentru amândoi, zicând: Tot bărbatul, rugându-se, sau prorocind cu capul acoperit, ruşinează capul lui, şi toată femeia, rugându-se sau prorocind cu capul dezvelit, ruşinează capul ei, că totuna este ca şi cum ar fi rasă (1 Cor. 11, 4-5). Erau pe atunci, după cum am mai spus, şi bărbaţi care proroceau, şi femei care aveau acest har, ca de pildă fetele lui Filip, ca şi altele mai înainte ca acestea, despre care şi Prorocul zicea de la început: Şi vor proroci, zice, fiii voştri, şi fiicele voastre vedenii vor vedea (Ioil 2, 28).
Deci pe bărbat nu-l sileşte a fi întotdeauna cu capul descoperit, ci numai când se roagă. Tot bărbatul, zice, rugându-se sau prorocind cu capul acoperit, ruşinează capul său – pe când femeii îi porunceşte a fi cu capul acoperit întotdeauna. Pentru aceea, spunând: şi toată femeia, rugându-se sau prorocind cu capul dezvelit, ruşinează capul său – nu a stat numai aici, ci încă a şi desluşit pricina, zicând: că totuna este ca şi cum ar fi rasă. Dar dacă a se rade este întotdeauna ruşinos lucru, apoi se vădeşte că şi a sta cu capul descoperit este ruşinos totdeauna.
Şi nu s-a mulţămit numai cu aceasta, ci încă a mai adăogat, zicând: Pentru aceea datoare este femeia să aibă învălitoare pe cap, pentru îngeri, arătând prin aceasta că ea nu numai în timpul rugăciunii trebuie a fi acoperită, ci mereu. Pentru bărbat el nu face vorbă de învelitoare sau acoperământ, ci numai de părul cel lung. A fi acoperit îl opreşte numai atunci când se roagă, iar a-şi lăsa părul lung îl opreşte pentru totdeauna.” (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXVI, pp. 271-272)