Citat:
În prealabil postat de Anca-Miha
Cu preotul care iti este si duhovnic ajungi la o relatie personala, caci mergi la el sa-ti deschizi sufletul, sa te sfatuiesti si sa te ajute sa alegi calea cea dreapta.
Personal am nevoie sa mentin o anumita distanta, adica sa nu ajungem "sa ne tragem de sireturi", sa facem glume impreuna sau sa mergem la petreceri sau chiar mai rau. '
Nu, preotul pentru mine trebuie sa stea pe un piedestal, atunci cand sunt acolo si cer sfat. Asta nu inseamna ca ma refer la viata lui personala, ci doar la timpul pe care mi-l aloca mie. Stim cu totii ca si preotii sunt oameni, si ca si ei au ispite, chiar mai mari decat noi, ceilalti. Deci o anumita distanta, care insa imi permite sa ma apropii si sa-mi dechid sufletul.
Cand cresti cu preot in familie, situatia e alta.
|
A cunoaste un preot mai bine si a lega o prietenie cu el nu inseamna neaparat "ca te tragi de sireturi" si faci bancuri prea multe cu el.
Eu, din experienta directa stiu ca pe un preot il poti avea si ca duhovnic si ca bun prieten.
Consider ca este chiar foarte necesar, daca se poate crea aceasta relatie.
Sa nu uitam ca Duhul Sfint lucreaza, nu "preotul de pe piedestal". Duhovnicul este doar un instrument si cu cit acel instrument te cunoaste mai bine cu atit mai mult te poate indruma catre mintuire.
Eu zic ca este o mare binecuvintare sa fi BINE cunoscut de Duhovnic la modul personal, dar SI INVERS, adica si tu pe el.
Eu cunoscind cite ceva si din felul LUMESC de a fi a Duhovnicului meu, din sinceritatea sa si luptele pe care SI EL le duce, ma apropie de el, il inteleg mai bine, vad sinceritatea lui , ma intareste si mai mult si-mi da speranta ca sunt indrumat prin cooperare intre noi si Duhul Sfint.
Mie asta mi se pare ca reprezinta spovedania COMPLETA.