Citat:
În prealabil postat de zoridezi
Cred ca mania e cea mai grea patima. Mi-e greu sa nu ma manii cand vad atata minciuna si nedreptate in jurul meu... nu stiu cum ar putea un om sa ramana nepasator atunci cand un ignorant il invata ignoranta 
Ma enerveaza cumplit inversarea valorilor din zilele noastre, cand rautatea a ajuns la rang de virtute si bunatatea e considerata o prostie si o slabiciune.
Insa e incontestabil faptul ca mania e o boala cumplita de care cu greu se poate scapa..... |
Așa este, mânia , grea patimă este, o patimă perfidă , ce sapă continuu în noi și-n jurul nostru. Sfinții Părinți ne- au lăsat multe învățături despre această grea și răspândită patimă.
Mânia este izbucnirea urii ascunse, o continuă reînoire a amintirii unor ocări îndurate mai demult. Mânia este dorința de a face rău celui ce ne-a supărat, este o patimă foarte năpraznică. Ea sălbăticește sufletul în fiecare zi, răpește mai ales mintea de la rugăciune făcând să apară chipul celui ce ne-a supărat. Sfinții Părinți, ne arată că atunci când este de durată se preface în ură și pricinuiește în timpul nopții tulburări și îngălbenirea trupului , năvălirea de gânduri furioase ( accese de furie ) .