[zoridezi]

În prealabil postat de cristiboss56

Aşa este, mânia , grea patimă este, o patimă perfidă , ce sapă continuu în noi şi-n jurul nostru. Sfinţii Părinţi ne- au lăsat multe învăţături despre această grea şi răspândită patimă.
Mânia este izbucnirea urii ascunse, o continuă reînoire a amintirii unor ocări îndurate mai demult. Mânia este dorinţa de a face rău celui ce ne-a supărat, este o patimă foarte năpraznică. Ea sălbăticeşte sufletul în fiecare zi, răpeşte mai ales mintea de la rugăciune făcând să apară chipul celui ce ne-a supărat. Sfinţii Părinţi, ne arată că atunci când este de durată se preface în ură şi pricinuieşte în timpul nopţii tulburări şi îngălbenirea trupului , năvălirea de gânduri furioase ( accese de furie ) .

Of, ce as vrea sa imi iubesc aproapele asa... cu bune si cu rele, fara sa ma manii, dar uite ca nu pot
Am citit pe undeva ca pana si sfantul Serafim de Sarov s-a maniat pe cineva, si din cauza asta a pierdut Duhul Sfant.. apoi a trebuit sa se roage 3 ani de zile incontinuu ca sa recapete iubirea dumnezeiasca, cea care sfinteste pe om.
Eu cred ca ar trebui sa zic ca personajul din Iona: "mama, mai naste-ma o data"