Nu stiu,poate credeti ca sunt obsedata de acest aspect de vreme ce intervin de fiecare data.Nu fratilor,din contra,sunt o persoana mai rece si cu oaresece reticenta in ceea ce priveste aceste porniri trupesti,dar vreau sa inteleg ceea ce se-ntampla in viata,nu sa judec aspru,pentru ca indiferent de atitudinea mea,realitatea se evidentiaza cu aceiasi haina.Iosif,spui ca masturbarea reprezinta o anomalie sexuala,eu cred ca privesti acest lucru doar dintr-o perspective,cea a omului matur si cu diferite disponibilitati care-i sunt la-ndemana,cu toate ca si majoritatea barbatilor casatoriti adopta masturbarea intr-un moment sau altul,as considera aceasta indeletnicire anomalie sexuala in cazul in care un barbat(sau femeie,ceea ce e mai rar)prefera masturbarea sistematica in locul impreunarii firesti cu sotia,atata timp cat aceasta nu-l restrictioneaza f.des.Dar cum poate sa-si indeplineasca functiile sexuale un adolescent de 13...pana la 19 ani chiar,daca nu prin masturbare,el este invadat de hormoni,mai mult decat oricand,pubertatea devine dusmanul lui de temut,ce sa faca?,sa se casatoreasca ca sa-si indeplineasca functiile sexuale?Poti sa-mi raspunzi?Ca sa nu mai spun ca la acea varsta religia nu ocupa un loc atat de important in viata adolescentului,ca sa nu mai vorbim si de timiditatea si nesiguranta cu care sunt asaltati tinerii.Sau,dupa cum spunea Euftalia,ce sa faca un om cu un anumit grad de handicap,daca nu se apropie nimeni de el,sa se abtina la infinit,pana cand Dumnezeu il va primi in "rai"?Cu ce drept noi cei sanatosi,si cu drepturi depline (casatoriti)judecam neputinta unor fiinte pentru care viata impreuna cu normalitatea sunt doar un vis.Cred ca Dumnezeu judeca altfel lucrurile!Si inca ceva,cum poti cere intelepciune unui tanar?,unui adolescent,cand si batranii sunt asa cum sunt.Este oricum un lucru extraordinar ca in sufletele celor care se masturbeaza,se naste de la sine un regret care macina intr-o oarecare masura.Si credeti-ma,calugarii au propriul lor sistem de infranare,mai putin afundat in atata deznadejde pe care o exprima mirenii,dar oamenii crestini se dovedesc cei mai aprigi judecatori si deslusitori ai principiilor religioase.
Euftalia,nu-ti mai cere atata iertare,nu ai gresit si nu esti mai prejos decat cei care te judeca,tu ai avut crucea ta de la Dumnezeu,prin sacrificarea totala a vietii care nu ti-a fost dat sa-i simti adevarata pulsatie a satisfactiei pamantene,si eu cred ca pentru suferinta indurata(care nu s-a terminat,de altfel)nu vei mai cunoaste suferinta in lumea dincolo de fiinta.Nu-ti fa griji,iar oamenii nu au cum sa te inteleaga,de aceia ignora "taria"lor de-a impune vrute si nevrute pe un taram pe care n-au cum sa-l inteleaga,si-anume,cel al "mortii"pe pamant,cum se dovedeste a fi problemele psihice.Ai si tu acelasi drept de exprimare pe acest forum cum il au fiecare dintre noi,iar credinta ta este intima,nu este nevoie sa fie apreciata,personal te consider un "martir"intr-o lume in care nu ti s-a cerut acordul s-o alegi.
|