Draga Catalina,
Imi cer iertare, ca desi am citit despre marele necaz prin care trece familia ta, nu am reactionat in vreun fel. Si nu am facut-o, caci ce vorba de alinare poti spune unui om atat de lovit si indurerat?!? Nu am nici cunostinte printre cei, care ti-ar putea face dreptate si atunci m-am limitat la a resimti durerea ta in suflet, caci si eu am copii si la fel as suferi ca si tine, daca cel mai mic lucru li s-ar intampla.
Motivul pentru care acum imi iau inima in dinti este acela, ca m-am gandit ce as face eu intr-o situatie similara, in care totul este impotriva mea si nimeni nu ma poate ajuta. De fapt am si fost in asa o situatie si dupa ce m-am zbatut si nu am reusit nimic, am hotarat sa cer ajutorul lui Dumnezeu.
Aflandu-ne in mijlocul valtorii, noi stim ca avem dreptate si vrem ca si altii sa recunoasca acest lucru. Dar am constatat ca Dumnezeu lucreaza in felulul Lui, gandeste intr-un mod superior noua, dar si solutia Lui e mai buna. Iti spun , ca de multe ori am ramas surprinsa de rezolvarile Lui, care de obicei aveau si scopul de a ma duce un pas inainte.
E greu sa nu facem nimic in asemenea situatie, dar sa facem ceea ce trebuie, nu sa ne ruinam sanatatea. Chiar si acest lucru e poate o dovada ca ceva din ce facem sau gandim nu e tocmai bine. Dar oameni suntem si toti gresim.
Deci ce am facut eu? In primul rand am citit Rugaciunea lui Iisus pentru sine (Ioan 17), caci prin ea ne dam cu totul in mainile lui Dumnezeu si acceptam ceea ce vrea El sa se intample cu noi. Apoi am incercat sa-i iert pe cei care mi-au provocat durerea. Acest lucru se face la inceput cu intermitente, caci nu suntem asa de tari sa iertam dintr-o data. Si apoi trebuie sa diferentiem intre faptas si fapta lui. Am reusit sa-i mai tai coltii celui rau prin rugaciuni facute pentru el si nu impotriva lui. In felul acesta intensitatea cu care ma lovea, a mai scazut.
Apoi L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi spuna adevaratul motiv pentru care mi se intampla aceste lucruri. Chiar daca suntem de fata la intamplare, nu cunoastem ce lucru ascuns a declansat totul. Ajuta mult la buna intelegere a lucrurilor. De multe ori descoperim ca intr-un colt foarte indepartat al sufletului nostru e adevaratul motiv, poate ceva foarte marunt si nesemnificativ in ochii nostri, dar luat in seama de Dumnezeu si pe care El acum ne ajuta sa-l inlaturam, in drumul nostru spre mantuire.
Cataliana, sa ne aducem aminte ca Dumnezeu cearta doar pe acei pe care-I iubeste. Doar si acest lucru ar trebui sa fie o alinare, oricat de mare suferinta.
In Psalmul 4 David spune: "Inru necaz m-ai desfatat". suferinta, necazurile isi au rostul lor. Cred ca neintelegerea acestui rost o face totul atat de insuportabil.
Apoi m-am inarmat cu Psalmii, citeam pana simtea alinare. Ei ne intaresc, si sunt o arma importiva diavolului, adica a adevaratului autor de rele. Oamenii sunt doar instrumentele de care acesta se foloseste.
A trimite ganduri de dragoste, in loc de acuze, te fereste astfel pe tine si pe copilul tau. Dragostea e caun scut si nu lasa sa se adauge si alte rele la cele existente.
Cand nu mai poti, cand te indoiesti, roaga-te. Iesi din casa, pastreaza-te sanatoasa, caci pe un om bolnav, slabit il invinge mai usor diavolul. Dar tu nu mai esti singura din clipa in care te rogi, il ai pe cel mai puternic aparator, pe Dumnezeu si pe Maica Domnului, care intelege toata suferinta. Cand te rogi Lui, trebuie sa o faci cu sentimentul ca El ti-a preluat greutatea, si ca o va rezolva.
Intarindu-Te, vei putea face curaj si fiului tau, aflat in linia intai a frontului in acest razboi dintre bine si rau. Sa ne facem si noi partea noastra, ca binele sa invinga!
Sa dea Dunezeu, ca vestile pe care ni le dai sa fie mai bune de acum inainte.
Doamne ajuta!