Si pe mine m-a framantat si ma framanta raportul dintre dogma si viata practica, dintre credinta si fapta. In viata noastra de zi cu zi acestea ar trebui sa se intrepatrunda in chip minunat.
In ceea ce ma priveste nu este deloc asa. Sunt inca multe momente cand una cred si alta fac, sau, cand ma afirm crestin, dar ma comport ca unul fara de Dumnezeu.
Credinta si in special viata spirituala implica o anumita dinamica. Crestem in credinta sau ne imputinam in credinta. Credinta "matura" este cea spre care trebuie sa tindem deoarece reprezinta "starea barbatului desavarsit, masura varstei deplinatatii lui Hristos".
Numai ajunsi la maturitatea credintei constientizam prezenta permanenta a lui Hristos in noi si in cei de langa noi. Ajunsi aici faptele noastre nu au cum sa probeze necredinta, ci numai credinta, caci faptele noaste sunt faptele lui Hristos.
|