Interesant! Tot de acolo:
"Făcând din nașterea de prunci unicul scop susceptibil prin care să se justifice căsătoria, creștinismul din Apus, în frunte cu Fericitul Augustin, subordonează acest scop relațiilor fiziologice care însoțesc pierderea fecioriei, supunându-le unui dispreț metafizic și considerându-l ca stare inferioară.
De la spiritualitatea excesivă până la angelism nu mai este decât un pas. Continuarea neamului omenesc ar implica pierderea integralității, aservirea persoanei și a spiritului unui element generic inconștient, în cele din urmă materiei. Un rigorism ostil sensului datoriei conjugale licite identifică în bloc trupul, iubirea și păcatul. Față de această atitudine, Biserica sinoadelor ecumenice a reacționat în mod hotărât. Abstinența conjugală suprimă erosul fără să-1 transfigureze. Dragostea curată dintre soți deschide un alt drum de apropiere către Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur, în perioada de maturitate a gândirii sale, susține cu deosebită energie această dreaptă învățătură, restabilind în mod magistral echilibrul tradițional."
|