Din păcate s-a întîmplat ca învățații și laicii din toate timpurile să-L identifice pe Dumnezeu cu biserica, iar pentru că decepția lor față de instituția care se pretinde a fi a Lui a fost așa de mare, mulți s-au dezis de amîndouă.
Chiar pe teren religios, necunoștința este într-o asemenea stare de nedescris, că rămîi uimit. Creștinismul, fără o legătură vie și personală cu Hristos, a devenit o religie care, după cum susțin unii, este un opium pentru popor. Această prezentare trebuie să denunțe și să descopere ceea ce este nebiblic și numit, pe nedrept, „ creștinesc” , iar legendele religioase să rămînă ceea ce sînt, indiferent cît de veche este originea lor.
Nu Isus și apostolii, ci criticii apologeți și exegeții biblici sînt cei care s-au înșelat în decursul istoriei bisericii. Pînă în zilele noastre ei vorbesc și scriu ceea ce le-au pus în gură predecesorii lor, care, la rîndul lor, au căzut în capcana înșelăciunii, fără să-și dea seama de aceasta. Astfel ei își arată ignoranța în ceea ce privește planul de mîntuire al lui Dumnezeu. Ei încearcă să prezinte cu convingere partea istorică, adică desfășurarea greșită în cadrul creștinismului, în special în cel al bisericii universale, însă greșesc deplorabil cînd este vorba de Cuvînt și de lucrurile din Împărăția lui Dumnezeu. Ca creștin biblic nu poți accepta totul tăcînd, dacă oamenii, care nu au nici un acces la Sfînta Scriptură și la planul ascuns de mîntuire care ne-a fost descoperit, pun totul sub semnul întrebării și vorbesc de cel mai mare fals, văzînd numai contradicții peste contradicții, după ce le-au răstălmăcit cum au vrut.
|