Citat:
În prealabil postat de Fani71
Da, este adevarat ca sf. Pavel vorbeste de nevrednicie, dar cum o defineste el? Sa nu 'ne dam socoteala de trupul Domnului', adica sa il luam asa, ca pe o paine oarecare. Bineinteles ca trebuie sa ne si cercetaml sufletul si sa ne smerim in fata lui Dumnezeu, sa ne dam seama cat de mici suntem fata de El, cat de pacatosi, cat de slabi, dar si cat de mare e mila Lui.
Rugaciunile dinainte de impartasanie ne pregatesc foarte bine la asta daca le citim cu atentie. La fel, participarea la liturghie..
|
Tot Sfântul Apostol Pavel spune : "M-am făcut tuturor toate, ca pe toți să-i dobândesb". Adică se apleacă la nevoile fiecărui om și caută să-l ajute, să intre în viața lui, în necazul lui. Părintele Sofronie spune " Noi Îl alungăm, mereu pe Dumnezeu prin faptele noastre. Dar dacă ne căim, dacă ne pare rău cu adevărat și dacă nu mai repetăm păcatul, Dumnezeu, întotdeauna prezent, ne iartă îndată și ne ajută".
Tot părintele Sofronie ne avertizează : " Dacă luăm Sfânta Împărtășanie la întâmplare, riscăm să fim pedepsiți foarte aspru, pentru că am îndrăznit să punem acest mărgăritar de mare preț într-un vas murdar și spurcat. " Ori de câte ori ne mânjim cu noroi, tot de atâtea ori ne spălăm. Când suntem în păcat , ne spovedim și ne curățim. Din bătrâni se spune că diavolul poartă cu el o suliță, o pătură și o trâmbiță. Cu sulița te împunge să faci păcatul. Când îl faci te acoperă cu pătura, iar după ce-l faci țipă cu trâmbița, trâmbițând păcatele pe care le-am făcut , le trâmbițează cu toată puterea, ca să ne descurajeze și să ne aducă la disperare. Important ca să ne facem canonul dat, făcându-l , dobândim pace în suflet, credință și dragoste de Dumnezeu. Părintele Paise de la Sihla bine spunea : " Nu putem renunța la Sfintele Canoane și la practica milenară a Bisericii. Să mergem pe drumul Părinților și înaintașilor noștri, pe drumul canonic al Sfintei Tradiții" , și tot ei accentua : " Fiecare să facă cât poate și cum poate, după sfatul duhovnicului. Păcătosul trebuie să facă un canon după putere pentru ispășirea păcatelor. Cel mai mare canon este să părăsească pentru totdeauna păcatele, adică să nu le mai facă".