Subiect: Hirotonia femeii
View Single Post
  #79  
Vechi 29.05.2009, 13:41:04
Anca-Miha
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Te-ai lamuri mai bine, daca ai citit acel articol "Minciuna din noi", care e de fapt orbire sufleteasca.
"Părerea de sine este amăgire de sine amară și pierzătoare, e înșelare ucigașă, cu care se înșală pe sine omenirea orbită și cu care o înșală pe aceasta dracii. Mincinoase sunt vederile și temeiurile mândriei omenești, părerii de sine omenești. Cel mândru vede în sine însuși o ființă de sine stătătoare, nu o zidire a lui Dumnezeu; viața pământească i se înfățișează ca ceva fără de sfârșit, iar moartea și veșnicia ca și cum nici n-ar fi. Pronia lui Dumnezeu nici nu există pentru el: el recunoaște drept cârmuitoare a lumii numai rațiunea omenească. Toate gândurile lui se târăsc pe pământ; viața lui este adusă pe dea-ntregul jertfă pământului, pe care el ar vrea să statornicească o necurmată desfătare de păcat. Și tocmai spre acest țel nebunesc și cu neputință de împlinit năzuiesc din răsputeri fariseul și saducheul orb."
(Citat din Sf. Ignatie Briancianinov: Despre părerea de sine și smerita cugetare)

Dar iata ca Sf. Ignatie Briancianinov da si raspunsul la cele de mai sus:
"Smerita cugetare nu vede vreun lucru de preț în firea căzută omenească: ea vede în omenire o minunată zidire a lui Dumnezeu, dar vede, totodată, și păcatul ce a pătruns în toată ființa omului, care a otrăvit această ființă; smerita cugetare, recunoscând măreția zidirii lui Dumnezeu, recunoaște totodată și urâțenia zidirii schimonosite de păcat; ea se tânguie necontenit pentru această nenorocire. Ea privește pământul ca pe tărâmul surghiunului său, năzuiește să recapete prin pocăință Cerul, pe care l-a pierdut prin părerea de sine. Însă, mândria și părerea de sine, care au mijlocit omenirii căderea și pierzarea, nu văd și nu recunosc căderea în firea omenească: ele văd în aceasta numai lucruri de preț, numai calități și însușiri alese; ele socot chiar și bolile sufletești, chiar și patimile drept lucruri de cinste. Aceste vederi asupra omenirii fac gândul la Răscumpărătorul cu totul străin și de prisos. Vederea celor mândri este o înfricoșătoare orbire, iar nevederea celor smeriți este putința de a vedea Adevărul."
Reply With Quote