[Maleahi]

„Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte” (Apoc. 13, 16).

Cu siguranţă acesta nu este un semn exterior, cum au trebuit să poarte iudeii în diferite timpuri. Pecetea lui Dumnezeu cu care i-a însemnat Domnul pe ai Săi, deasemenea nu este vizibilă. şi cei 144.000 din cele douăsprezece seminţii ale Israelului vor purta pe frunte pecetea lui Dumnezeu care este invizibilă. Pecetea lui Dumnezeu nu este sărbătorirea unei anumite zile, cum învaţă unii. Ca semn al legământ ului, nu ca pecete, Dumnezeu a obligat Israelul să ţină ziua a şaptea (Exod 31, 12-17). Cei ce fac parte de Biserică, neprihăniţi prin credinţa în Hristos, vor primi ca şi Avraam, pecetea lui Dumnezeu (Rom. 4, 11; 2. Cor. 1, 22). Ei vor fi pecetluiţi cu Duhul Sfânt pentru ziua răscumpărării (Ef. 4, 30), nu pentru o anumită zi din săptămână.

În timpul necazului cel mare oamenii vor fi obligaţi să accepte sistemul religios şi să i se supună, altfel nu vor putea vinde şi cumpăra. Fruntea arată înspre decizia care se hotărăşte în minte. Mâna vorbeşte despre faptă, „acţiunea” care urmează în urma deciziei luate. O apartenenţă sau înscriere într-o confesiune este confirmată de semnătura proprie. Credincioşii biblici vor fi expuşi restricţiilor şi prigoanei care vin din partea sistemului religios. Dacă, de exemplu, la căutarea unui loc de muncă trebuie declarată religia, se poate decide imediat dacă persoana primeşte locul de muncă sau nu.

Semnul este de natură duhovnicească şi este în legătură cu «învăţătura». Aşa cum pe de-o parte este acceptată, vestită şi urmată învăţătura lui Dumnezeu, la fel se întâmplă pe altă parte cu acei care primesc învăţăturile false ale împotrivitorului. Învăţătura, credinţa şi convingerea nu vor fi vizibile pe frunte şi pe mână, ci purtate în inimă şi înfăptuite în practică. Pecetluirea cu Duhul are loc după primirea Cuvântului adevărului (Ef. 1, 13); însemnarea cu semnul fiarei are loc odată cu acceptarea Cuvântului fals.