Citat:
În prealabil postat de sophia
Scriam la un alt fir de discutie, legat de suferinta sufleteasca ce si-o provoaca oamenii intre ei si am ajuns sa ma intreb.
De ce nu ne judeca Dumnezeu atunci cand facem fapta rea, cand gresim? Sa ne arate ca gresim si sa ne putem corecta, sa ne cerem iertare?
Atunci am fi mai buni si n-am mai suferi!
De ce ne judeca numai dupa ce plecam de aici?
E cumva ca si cum ne-ar lasa sa ne chinuim intre noi in mod inutil.
Parintii nostri pamanteni ne dadeau doua la fund si in general invatam din asta nu mai faceam a doua oara. Pe adulti nu mai are cine sa-i corecteze ca sa nu mai faca, judecatile pamantesti nu sunt prea drepte si uite asa.
Ne ducem la spovedanie cu cele ce consideram noi, dar multe nici nu le stim ca le-am facut, altele nici nu le-am facut, dar le spunem, ca asa scrie in lista de pactae etc. Si noi suntem iertati, dar cel caruia i-am facut rau?
Nu mi-e clar. Ma iertati daca spun prostii.
|
Mintea limitată a omului nu-L poate încăpea pe Dumnezeu. Cum spunea Fericitul Augustin, a încerca să cuprinzi nemărginirea dragostei lui Dumnezeu este ca și cum ai vrea să așezi oceanul într-un pahar.