Foarte frumos acest topic si f. pamantean si spiritual in acelasi timp.
Ideile mele:
1. Imi place nespus acea epistola despre iubire din Corinteni si o consider valabila pentru oricare fel de iubire.
2. Sunt de acord cu ce spunea cineva (axios se numeste) ca noi ne complicam si ne creem probleme singuri cu iubirea.
3. Ca raspuns la titlul acestui fir de discutie: iubirea poate fi si un negot, in sensul ca dai si primesti. In paranteza fie spus, nu sunt de acord cu ideea ca in iubire (oricare ar fi ea), doar dai (trebuie sa dai). Si iubirea este si un compromis sufletesc, pentru ca nu poate fi absoluta din pacate. Iubirea iti cere si suferinta si renuntari pentru ca asta este viata si astia sunt oamenii. Exista si povesti frumoase de iubire, in care amandoi chiar fac din iubire un absolut, ceva inaltator. Granita asta este pe muchie de cutit: ori o facem asa, spre absolut, daca amandoi avem aceasta putere, ori cadem si o transformam in alt fel de suferinta sora cu ura si rautatea.
4. Sa nu amestecam aici iubirea cu casnicia. Acele casnicii care dureaza ani (am auzit zilele astea de o casnicie record de 80 ani, protagonistii avand impreuna 202 ani) nu se bazeaza numai pe iubire si perfectiunea ei, ci pe mai mult. Acum depinde cum vede fiecare lucrurile daca le vede separat sau in interiorul iubirii: respect reciproc, compromis (adica renuntari), rabdare, intelegere, obisnuinta (da, la multi apare si asta si chiar suferind, nu se mai despart).
Imi imaginez iubirea (mai ales in casnicie) ca fiind o coloana vertebrala, sau fundatie pe care se cladeste treptat totul.
5. Iubirea nu moare - asa spun mereu: o iubire/prietenie adevarata, profunda, nu moare niciodata.
6. Da, eu cred ca exista mai multe feluri de iubire si poti iubi in mai multe feluri in acelasi timp, numai ca trebuie sa stii si poti pastra niste granite.
a. iubirea de sot/sotie
b. iubirea parinti/copii
c. iubirea de frati/alte rude
d. iubirea de prieteni (adica prietenie) (chiar de cei de sex opus)
e. iubirea de aproape (adica omenie)
Iubirea de Dumnezeu n-am pus-o caci eu n-o consider iubire, ci respect, credinta si smerenie.
La pct. d este f.f. delicat sa poti iubi in acelasi timp pe sotul/sotia si pe un prieten de sex opus, dar se poate, daca amandoi au puterea sa mentina o granita (aceea trupeasca).
Si poti iubi o persoana pentru totdeauna, chiar daca aceasta s-a dus la cer, sau viata v-a separat ca locatie, sau teluri sau mai stiu eu.
Pentru asta eu spun ca exista niste camerute in suflet pentru fiecare. Fiecare om pe care l-am iubit in viata se afla intr-o astfel de cameruta pentru toata viata.
Intrebarea pe care mi-o pun eu in schimb este legata de iubirea unilaterala. Caci ea exista din pacate. Se poate sa iubesti un om care nu poate sau nu vrea sa-ti raspunda la fel, caci iubire n-o poti inlantui.
Si mai rau, se poate sa iubesti si pe cineva care iti raspunde cu rau. Cum asta, nu stiu. Si nu este vorba de dusmani, ci adesea de oameni cu care te afli in aceeasi "barca". Si asta doare. Si totusi de ce o faci?
In fine iubirea trupeasca are rolul si importanta ei si ea trebuie sa existe, caci asa este omenesc si din ea se nasc si fructele dulci, numite copii.
Si iubirea trupeasca este data si pentru a alina si relaxa sufletul. Este daruirea suprema. Caci da, iubirea este si daruire reciproca.
Cineva scria undeva (nu mai stiu, acum nu am notita la indemana):
"Prietenia este un suflet in doua trupuri, iubirea este un trup in doua suflete"
|