Citat:
În prealabil postat de Maleahi
Din istoria bisericii este cunoscut faptul că în primele secole după Hristos, nu a existat nici o biserică romano-catolică, nici una greco-ortodoxă sau vreo altă biserică organizată ca instituție de stat. Au existat numai diferitele direcții creștine, care au fost apoi cuprinse de Constantin în "Imperiul Romanum" într-o biserică unitară. La Conciliul de la Niceea (325) nu a existat încă un papă, nici cardinali etc., tot atât de puțin la Conciliile de la Constantinopol (381) și Efes (431). Istoria papală începe cu Leo I. în anul 441 d. Hr. În Niceea s-au adunat reprezentanții diferitelor orientări creștine și au discutat violent. Prima confesiune creștină organizată ca biserică de stat a luat naștere în sec. IV-V cu ajutorul statului. Ea nu a fost înființată de fapt de Hristos și de aceea nu are nimic comun cu El, nici în învățătură și nici în practică.
|
Aici as vrea sa te contrazic dpdv al istoriei bisericii.
Episcopul de Roma, careia i se zicea papa, a avut de la inceput o importanta speciala, pe care o recunosteau si orientalii, ca primul intre egali. La el se recurgea in, caz de disputa. A se vedea conflictele legate de sf. Ciprian din Africa in sec al 3lea, deci inainte de Constantin si primul sinod. Atat el cat si adversarii lui au apelat la papa.
Si la conciliul din Niceea, papa de la Roma a trimis un reprezentant (cred ca nu a venit personal, pe atunci era mai greu). Papaliatea a avut un rol important la denuntarea ereziilor inainte de Leo 1.
Asta e papalitatea cum a fost ea inteleasa la inceput. Cum a inceput ea sa se dezvolte la un moment dat e altceva.
In restul discutiei nu intru, am vrut doar sa rectific aceasta greseala.