Eu as fi vrut sa ii replic lui Scrabb, dar vaz ca a fost bannat de ieri pe azi. Comentariile lui, desi pe ici pe colo exagerate, cred ca erau de citit si luat in seama. In sfarsit, daca poate citi cele ce le scriu aici...Ma intreb daca nu exista Huxley, cel care a si introdus notiunea de agnosticism in sensul in care se proclama Scrabble, sau daca englezul pur si simplu nu ar fi vorbit despre asta, ce eticheta si-ar mai fi dat ? Paradigma asta de secol XIX mi se pare pe un teren al caldutului. Adica sustii ca nu se poate cunoaste cutare chestiune religioasa, asa ca nu mai cautam, doar demonstram prin empirie ca nu e nici un divin. Dar iata un argument extrem de bun-simt, pe care il scriu parafranazandu-l intro masura pe B.P.Hasdeu : daca putem cadea de acord ca nimic din ce e pe lumea asta nu e intamplator, atunci toate au un sens (e tautologie), 2. daca trupul omenesc are nevoie de hrana, inseamna ca avem si mancarea cu care sa il hranim, ca sa ne mentinem in viata 3. daca spiritul uman a simtit nevoia in orice loc si in orice timp de o "hrana" conforma naturii lui, adica spirituala, inseamna ca exista si "mancarea" aferenta acestei necesitati (care , e adevarat, nu e de ordin fizic si nemijlocit observabila, dar de ce sa deducem ca nu exista ?)
In rezumat, ca sa te numesti agnostic (desi ,luand etimologic termenul, la greci nu era deloc un lucru de onoare) trebuie sa CREZI ca adevarul afirmatiilor teologice nu poate fi cunoscut ori demonstrat, in ciuda faptului ca atatia oameni iti pot marturisi ca treburile stau altfel.
|