[quote=sophia;141970]
Noesisaa, tu spui ca ar fi o credinta cu forta. Eu nu cred.
Cand parintii tai te cearta sau pocnesc pentru o fapta rea, nu inseamna ca nu-i mai iubesti, sau ca ii ai cu forta. Tot la ei ramai sau revii, pentru ca stii ca ei sunt sprijinul tau, nadejdea si ei te iubesc. Ti-e si frica, evident si atunci nu mai faci prostia a doua oara.
Si Dumnezeu poate fi acel parinte care sa ne corecteze cu intelepciune, fara forta si bubuit neaparat si mai ales sa ne opreasca inainte sa facem raul.
EL doar este Tatal nostru.
[QUOTE/]
Sophia, eu nu am fost crescuta cu bataia, si am ascultat nu fiindca ma temeam de bataia pe care o pot lua daca nu fac anumite lucruri, ci fiindca ii iubeam pe parintii mei, si apoi ma temeam sa nu ii dezamagesc. Dupa cum se spune in popor, "mustrarea invinge, dar nu convinge"
Ascultarea de frica bataii este doar de moment. Indata ce copilul nu se simte supravegheat, sau creste in varsta nu mai asculta si tot ce vrea el face.
Apoi se stie ca e bine sa iti lasi copiii sa se descurce singuri, si sa nu ii protejezi de orice problema pe care o intampina. Numai asa invata din propria experienta.
Mi-e foarte greu sa incerc sa imi dau cu parerea la ce spui tu. Practic fiecare rand de al tau e o intrebare sau o nedumerire, fara prea multa ordine in idei. Iar impresia mea este ca tu de fapt stii raspunsurile, iar intrebarile nu se nasc din nestiinta ci din revolta. Asta e, nimeni nu spune ca viata ar fi dreapta.
|