@Noesisaa - ai dreptate in felul tau in unele. Mai este si chestie de educatie.
Eu n-as putea lasa copilul singur cand are nevoie (si nici un om adult), dar l-as si mustra imediat cand a gresit si i-as explica ce a gresit.
Intrebarile mele vin si din nestiinta (deruta mai degraba) si din revolta (este prea multa durere in lume, pe care ne-o facem noi intre noi).
@andrei - ai dreptate
@La petite moc - credinta este pentru mine practica, ajutarea celui de langa tine si a duce o viata in voia lui Dumnezeu. Cu teoria e mai greu la mine. Si la scoala tot asa mi se intampla - nu prea reuseam sa pricep totul si sa invat teorii si daca nu le pricepeam logic, nu le tineam nici minte. Imi placeau in schimb exercitiile si partile aplicative.
@ana - asa este, si eu as face la fel cu copiii mei. Si da, multi stiu ca fac rau si totusi il fac. Cine sa-i opreasca? Aici este problema. Si cei care nu stiu ca ceea fac este rau, cine sa le spuna? Si cred ca fiecare din acesti nici nu-si dau seama ca doare ceea ce fac (pe altul)
Bunica ta avea si dansa dreptate. Eu nu spun pedeapsa dura, ci numai de ex. sa simta si ei durerea ce o fac altuia. Poate ar fi suficient si ar pricepe. Nu, n-ar fi razbunare. De ex. in momentul in care ar face raul, ar simti mai intai ei si atunci ar zice: "au, dar doare ceea ce sunt pe cale sa fac..."
|