Desigur, curajul de a spune lucrurilor pe nume e o fapta buna. Nevointa duhovniceasca e o alta fapta buna. Cele doua, impreuna pot face minuni. Dar sunt situatii cand prin una ajungem la cealalta. Nu trebuie sa ascundem o informatie care ar putea salva alte suflete numai pentru ca nu suntem sfinti.