[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Sfântul Iustin s-a născut în jurul anului 114 în Sichem ( Samaria ) . A trăit pe vremea împăraţilor Antonin Piul ( 138 - 161 ) şi Marcus Aurelius ( 161 - 180 ) şi a fost supranumit "Filozoful" pentru că, din copilărie, s-a dedicat studiului filozofiei. În jurul vârstei de 30 de ani, Iustin a primit botezul creştin şi apoi a deschis o şcoală de filozofie creştină. În anul 155 a adresat împăratului Antonin o " Apologie " în care apăra credinţa creştină , iar în anul 161 a trimis împăratului Aurelius o a doua " Apologie " .
Din cauza intrigii filozofului Crescent, Sfântul Iustin a fost omorât.

În Dialogul cu iudeul Trifon, Sfântul Iustin ne mărturiseşte lungul său periplu dominat de dorinţa cunoaşterii lui Dumnezeu. Astfel primul său profesor a fost un filozof stoic, dar care l-a dezamăgit în scurt timp, determinându-l să renunţe la cursurile lui. Stoicul nu îi vorbea abşolut deloc despre Dumnezeu, considerând un astfel de subiect inutil. În definitiv şi la urma urmei, ce nevoie mai era să discuţi de Dumnezeu când singurul tău scop în viaţă rămânea pătrrarea demnităţii proprii ? Sfântul Iustin nu concepea însă existenţa vreunei calităţi nobile fără cunoaşterea Fiinţei Supreme. A plecat aşadar la un aristotelician , care i-a vorbit frumos despre unele lucruri, dar i-a pretins plata lecţiilor în continuare. Cum Sfântul considera că o eventuală ucenicie în cunoaşterea lui Dumnezeu nu poate fi achiziţionată cu o plată bănească, l-a părăsit şi pe acesta. A ajuns în preajma unui pitagoreu. Vorbind cu el, acesta l-a întrebat dacă are cunoştinţe de geometrie, astronomie şi muzică. Sfântul Iustin nu poseda o astfel de ştiinţă şi a fost respins de pitagoreu de la urmarea cursurilor sale. Dezamăgit , s-a hotărât să facă o ultimă încercare şi a mers la un platonician proaspăt sosit în oraş. Acesta i-a deschis unele căi, lăsându-l aproape fericit.
"Înţelegerea lucrurilor netrupeşti mă încântă foarte mult, iar contemplarea ideilor dădea aripi judecăţii mele. De aceea, socoteam că nu avea să treacă prea multă vreme pănă să devin înţelept şi, în neghiobia mea, nădăjduiam să văd pe Dumnezeu faţă către faţă ; căci acesta este scopul filozofiei lui Platon" ( Dialog cu iudeul Trifon ) . În pregătirile sale , Sfântul Iustin pleacă din oraşul natal şi se îndreaptă spre Antiohia. Locul convertirii sale nu se cunoaşte cu siguranţă, tot cea ce se ştie cu siguranţă, este că s-a petrecut într-o seară, malul mării. Sfântul Iustin era absorbit de cugetările filozofice, adânc pătruns într-o meditare asupra doctrinei platoniciene. Din întâmplare, a observat un bătrân care se plimba şi el în zona respectivă. Au intrat în dialog şi bătrânul i-a dovedit zădărnicia fiecărui sistem filozofic pe care Sfântul Iustin încercase să îl abordeze în trecut. Totodată, i-a vorbit de profeţi şi de Mântuitorul Hristos. După această discuţie nu l-a mai întâlnit niciodată . " Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi, ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos. Şi, gândindu-mă la cuvintele lui, găseam că aceasta este singura filozofie sigură şi aducătoare de folos. În felul acesta şi pentru aceasta sunt filozof " ( Dialog cu iudeul Trifon ) . Convertirea era încheiată.