Citat:
Īn prealabil postat de andreicozia
Da Anca, iar eu il citez pe Hristos ( "...Iarta-i ca nu stiu ce fac")
si acum te intreb:
Oare cine este mai mare, Hristos sau Sf. Maxim Marturisitorul?
Eu nu am spus ca nu ne mai apartin pacatele deoarece nu stim ce facem, INTR-O OARECARE MASURA MAI REALIZAM CE FACEM insa acest fapt este legat de un automatism care este un somn(deci in somn bijbii), deci pacatul este rezultatul unui automatism de robot care nu are de a face cu o constiinta treaza care realizeaza ce face si deci da, ca sa-ti raspund dilemei tale,
PACATLE NU NE APARTIN IN TOTALITATE, NU SUNTEM RESPONSABILI 100% DE CEEA CE FACEM
Hristos si sfintii ne indeamna MEREU prin invataturile lor sa incercam din rasputeri( FITI TREJI!!!) sa devenim responsabili insa trebuie sa recunoastem ca este FOARTE greu, si poate IMPOSIBIL sa realizam ce facem si sa ne cladim o constiinta, preferind in schimb sa sforaim. Asta este planeta si realitatea in care locuim.
"Cu sudoarea fruntii va veti cistiga existenta"
|
Andrei, intre timp a aprut biblia, care ne ajut sa stim cine e Iisus Hristos, de ce a fost rastignit si de ce S-a lasat rastignit. El i-a iertat pe faptasi, asa cum si Sf. Stefan i-a iertat pe cei, care l-au omorat cu pietre si asa cum si noi suntem datori sa-i iertam pe cei, care ne fac rau.
Sf Apostol Petru in a II. sa Epistola spune despre treptele virtutilor: se incepe cu credinta, apoi se adauga faptele bune; apoi, inarmati cu credinta si faptele bune trebuie acumulata cunoastere.
Dealtfel despre iertare exista un articol scris de Pr. Galeriu:
http://www.crestinortodox.ro/diverse...tantin-galeriu
"In sensul divin, iertarea inseamna vindecare. Cand patru barbati il aduc pe un paralitic la Iisus Hristos, Domnul ii zice: "fiule, iertate iti sunt pacatel tale". Atunci, precum ne incredinteaza Sfanta Evanghelie, unii car*turari de fata cugetau in inimile lor: "Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu. Si indata cunoscand Iisus cu Duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis: de ce cu*getati acestea in inimile voastre? Ce este mai usor a zice slabanogului: iertate iti sunt pacatele sau a zice: scoala-te, ia-ti patul tau si umbla! Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogu*lui; zic tie: scoala, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si slabanogul - s-a sculat indata" (Marcu: 2, 3-12). - Rezulta de aici limpede ca iertarea in duhul adanc si deplin al Evangheliei inseamna vindecare...
Cu iubirea Lui divina iarta pe prigonitori de la inaltimea crucii, precum iarta si pe cei ce, in minciuna, "isi prigonesc" semenii, in timp ce pe "prigoniti ii fericeste" (Matei 5, 11). Harul iertarii se revarsa din oceanul iubirii vindecatoare si eliberatoare. Pen*tru aceea a venit Fiul lui Dumnezeu in lume, pentru a ne vindeca prin iu*birea divina absoluta, prin Jertfa Crucii. De aceea pe Cruce El se jertfeste iertand, si alege crucea, precum observa Sf. Atanasie Cel Mare, pentru a muri cu "bratele intinse", deci imbratisand lumea.
Dar atunci, mantuirea ca iertare si vindecare, ca restaurare a firii, repe*tam, este un act care cere conlucrare pentru a se implini, un dialog intre Dumnezeu si faptura sa. Eu te iert, zice Hristos, dar daca tu insuti nu te ierti, daca tu nu vrei sa primesti harul, daca tu nu vrei sa intri in dialog, sa raspunzi, sa te deschizi, inseamna ca tu nu vrei iertarea, vindecarea. Raul pe care tu Mi-l faci mie, Eu ti-l iert, aceasta depinde de Mine, vrea sa ne spuna Mantuitorul. Dar raul pe care ti-l faci tu tie insuti si care lucreaza din tine si in tine cine ti-l va putea ierta fara propria ta vointa, fara constiinta si li*bertatea ta?"
Nu am gasit nici un cuvant despre iresponsabilitatea omului.