Ca sa nu par foarte radicala... Este foarte greu sa trasezi acea linie intre iubire si sex (in capul femeilor evident, ca presupun ca barbatii le separa complet), intre responsabilitate si egoism.. etc. Cred ca urmarile sterilizarii in plan psihic nu ar fi fost neglijabile, imposibil sa nu ma intreb la un moment dat "dar de ce nu a facut el vasectomie, daca este atat de important sa nu avem copii"(asta nu inseamna ca as fi pentru vasectomie, este doar un exemplu), sunt copiii o povara? chiar noi crestem acesti copii? (adica evident ca Dumnezeu vegheaza asupra noastra, iar fara sprijinul lui nu am putea face nimic bun) etc.
Exista si alte metode de contraceptie.. evident ca exista riscuri, dar riscurile sunt prezente in orice intreprindem. De ce sa exageram doar intr-un singur sens? (In fond, un copil neplanificat nu este o nenorocire.. o nenorocire este sa mori in accident de masina sau din cauza fumatului, dar acestea sunt riscuri dovedite pe care si le asuma des oamenii.. Nu este evident cat de stramb privim lucrurile?)
|