Citand EuCristi:
"Dar Episcopii stilului vechi de unde au succesiune apostolica?"
Despre Preasfintitul Galaction Cordun, primul Mitropolit al BOSV: s-a nascut in comuna Brehuiesti-Hancea din judetul Botosani. Si-a facut studiile teologice superioare la Academia imperiala teologica din Petersburg, dobandind titlul de magistru.In ultimii trei ani pana a fi hirotonit episcop a fost „mare eclesiarh la Catedrala Patrierseasca din Bucuresti”(„Biserica Ortodoxa Romana. Revista Sf. Sinod”, Bucuresti, Nr. 3-4 , Martie – Aprilie, 1935, pp.174 ).Inainte de razboi a fost hirotonit preot la catedrala Mitropolitana din Bucuresti unde a slujit pana la alegerea ca arhiereu vicar.Retragandu-se in manastire, arhimandritul Galaction era unul din cei mai destepti clerici de la acea vreme fiind un intelectual stralucit. A indeplinit functia de secretar al Sfantului Sinod, iar in timpul ocupatiei germane el a fost duhovnicul Casei Regale. A stiut multe din „tainele” Bisericii Ortodoxe Romane fiind ajutat de functia de secretar.
Arhimandritul Galaction a stiut ca toate intentiile si propunerile venite din Apus au fost, si sunt si in continuare, daunatoare pentru Biserica. Se vede clar atitudinea pe care a avut-o, in urma ordonantei germane de a sarbatori Craciunul si Anul Nou odata cu Biserica Catolica, in scrisoarea adresata Inalt Preasfintitului Conon la 29 decembrie 1916:
„Inalt Prea Sfintite Presedinte al Sfantului
Sinod al Bisericei Romane
Chestiunea ce preocupa astazi toate straturile societatii romanesti din teritoriile ocupate de streini, e fara indoiala aceea, a introducerii Calendarului Gregorian ce ni s’a impus de catre comandamentul si guvernamantul german, al pune si in uzul Bisericei noastre, chiar dupa trecerea Anului Nou si Bobotezei noastre Ortodoxe. Din punct de vedere al dreptului traditional si a practicei observate in Biserica noastra de rasarit inca din cele mai departate timpuri, aceasta inovatiune care nu reprezinta in sine o dogma inalterabila ci numai un calcul cu 11 sau 13 zile diferenta intre un calendar si celalalt, ar constitui totusi o mare lovitura morala pentru poporul nostru ortodox si in acelasi timp, ar fi si un succes enorm pentru Biserica Papala, a careia mana se poate intrevedea si aci, care, prin autoritatea germana, se starueste acum sa ne forteze ca sa primim calendarul ei; si mai ales in asa circumstante, cand misiunea armatelor ocupante si preocuparile lor, sunt indreptate cu totul in alta parte, decat in aceea de cum serbeaza Romanii: Pastele, Craciunul si Anul Nou, si cand in insasi faptul ocuparii teritoriului nostru, ele nu pot vedea o ramanere si mai departe aci dupa incheerea pacei, ca în consecinta sa anticipeze in masuri bune de pe acum, spre a-si putea ulterior facilita, bunul mers al administratiei teritoriului nostru. (…)
Pastrarea cu scumpatate a totului ce ne-au lasat inaintasii, ne poate da siguranta izbanzii in oricare imprejurare grea si chiar in cea de fata pentru viitor. Un popor se poate invinge numai prin slabiciunea sau lipsa raspectului catre traditiile lasate de fauritorii neamului lui. (…) Romanii din Imperiul Austro-Ungar , desi zac de sute de ani sub efigia acestei imparatii, totusi pastreaza pana astazi traditionalele lor obiceiuri religioase, randuiesc slujbele bisericesti dupa calendarul vechiu Iulian, fara de a fi impiedicati intru nimic in indeplinirea vechilor randuieli stramosesti, atat din partea autoritatilor superioare guvernamentale, cat si celor eclesiastice de rit catolic. In mana ce cauta sa dirijeze acest aranjament, dati-mi voie sa intrevad sub masca bisericei catolice ascunzandu-se cu cea mai mare precautiune , umbre de renegati tot dintre ai nostri plecati din cauza nesatisfacerii ambitiunilor lor prea exagerate, cari servind in aceasta chestiune cauza bisericei dusmane doresc sa-si poata castiga acolo un titlu nenorocit de glorie si o recompensa poate si mai mare decat 30 de arginti, pretul vanzarii randuielilor Bisericei Domnului. Deaceea eu, ca un smerit slujitor al Sf. Biserici de Rasarit, fiu sufletesc al I.P.S. Voastre, declarandu-va ca in atitudinea energica ce va trebui sa luati intru apararea drepturilor noastre traditionale, voiu fi gata a va apara chiar si cu pretul vietii mele jertfind si ultima picatura de sange pentru respectul asezamintelor noastre bisericesti si a predaniilor mostenite din strabuni. Faceti dar I.P.S. Stapane marele gest. Puneti carja Arhi-pastoreasca inainte si aparati cu tot curajul tezaurul Sfant ce vi s-a incredintat. Sunteti intr’o varsta si intr’o situatiune, cand nu mai puteti astepta nimic de la lume; si in demnitatea ce ocupati, trebuie sa va fie o placere a va uni cu Domnul in lupta pastrarii asezamintelor Lui. Esind cu ravna la lupta pe fata, veti reinprospata si I.P.S.V. (Inalt Prea Sfintia Voastra)prin exemplul dat pe marii nostri Mitropoliti si marii nostri patrioti din trecut, cari, au fost gata si au murit multi dintransii, aparand cu carja drepturile traditionale si predaniile bisericesti si nationale. Veti fi un martir al neamului. Si cat am vrea sa fiti, mai ales acum, cand nu trebuie sa disperam cu toate sacrificiile purtate in unitatea noastra nationala de maine. In credinta ca veti dovedi si cu fapta aceia ce propovaduiti de mult cu cuvantul, sunt al I.P.S.V. supus fiu sufletesc.”(„Cateva documente din vremea ocupatiunii germane in Romania”, 1917, pp.3)
In perioada anilor 1924- 1935, Arhimandritul Galaction, s-a gandit tot timpul cum sa faca sa invieze Biserica Ortodoxă adevarata.Se vede ca strategia extraordinara folosita de el a fost finalizata cu succes. Aparent, „a imbratisat schisma” prin acceptarea reformei si astepta momentul potrivit ca ss poats actiona, ca prin el, continuitatea Apostolica sa nu fie rupta in Biserica Stilului Vechi.Astfel, in urma examinarii canonice din 27 martie, a fost hirotonit intru arhiereu „in Biserica Domnita Balasa din Bucuresti in ziua de 31 martie 1935, de catre PP. SS. Episcopi: Vartolomeu al Ramnicului Noului Severin, Gherontie al Constantei si Policarp al episcopiei misionare, primind titlul de „Craioveanul”(„Biserica Ortodoxa Romana. Revista Sfantului Sinod ”, Bucuresti, Nr.3-4, Martie – Aprilie, 1935, pp.174).
Arhiereul Galaction Cordun era o personalitate in lumea teologica din Romania, fiind cunoscut si in strainatate. Desi era pensionat era o personalitate cu o pozitie verticala, ferma si care in activitatea sa prevenise clerul din tara de schimbarile nefaste ce vor avea loc in Biserica. Revenirea acestuia la credinta Ortodoxa stramoseasca, nu a fost facuta in secret, ci s-a facut publica intentia sa de a veni de buna voie, la stilul vechi, printr-un act legalizat la Notariatul de stat din Bucuresti la 5 aprilie 1955, document ce a fost trimis atat Patriarhiei Romane cat si fostilor lui colegi – Patriarhul Alexei al Moscovei si Kiril al Bulgariei.
Declaratia facuta de el este urmatoarea:
„Subsemnatul arhiereu Galaction Cordun, cu domiciliul in Bucuresti, raionul Nicolae Balcescu, str. Cuza Voda nr.2, seful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Traditionale de Rasarit (Biserica Ortodoxă de stil vechi), declar prin prezenta in fata clerului si poporului din toate parohiile si manastirile de pe teritoriul R.P.R. ca: Eu, arhiereul Galaction Cordun, de bunavoia mea si nesilit de nimeni, am acceptat propunerea si alegerea pe care poporul a facut-o in persoana mea, de a fi seful spiritual al acestei Biserici, arhiereul ei, asa cum am declarat Sfantului Sinod in scrisoarea pe care am trimis-o prin Tribunalul Capitalei R.P.R. la 5 aprilie 1955, scrisoare mentionata in revista Bisericii Ortodoxe Romane, Buletinul Oficial al Sfantului Sinod, nr. 3-4.
Asupra acestei declaratii publice n-am renuntat niciodata. Declar in fata poporului dreptcredincios ca sunt si raman Arhiereul si Seful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Traditionale de Rasarit, marturisire pe care o fac pentru totdeauna”(Man. Slatioara „65 de ani de persecutie…” pp.89-90).
Astfel , prin trecerea Preasfintitului Galaction Cordun la BOSV s-a pastrat continuitatea Apostolica in Biserica Ortodoxa de Stil Vechi.