[mariamargareta]

[SIZE=5][COLOR=#800080]116. Liderii Pucioşi sunt tot mai aprig contestaţi din interiorul sectei [/COLOR][COLOR=red]( e sectă, dar îşi zice "Cetatea Şfâ[/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=red]ntă Noul Ierussalim", pentru cine-i crede) [/COLOR][SIZE=4][COLOR=black](partea a III-a)[/COLOR][/SIZE][/SIZE]


[SIZE=4]În ce constă însă răzvrătirea? Adepţii vizaţi de acest “Cuvânt” s-au săturat de vorbe frumoase, dar lipsite de orice finalitate, promisă îndelung şi niciodată onorată. Ei s-au săturat să mai fie minţiţi. Ei vor un Dumnezeu adevărat, care mai şi face cele pe care le promite. Ei vor un Dumnezeu adevărat ca al samarinencii, la care să se închine în duh şi în adevăr, căci s-au săturat să se închine la duhurile închipuite din muntele Pucioasei:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ Acum iată ce greu Mă ascultă omul, că [/COLOR][COLOR=red]zice că nu sunt Eu, şi zice că samarinencei M-am arătat în trup[/COLOR][COLOR=blue]. O, dar acum sunt în duh, şi am spus atunci că Mă duc la Tatăl, iar cel ce va păcătui asupra Duhului Sfânt, Care iese în calea lui ca să-i încerce credinţa, acela îşi atrage luişi ceea ce Eu am spus pentru acest păcat. Amin."[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Şi totul se trage de la invidioşii de Zidari, care au renunţat să se mai hrănească cu duh şfânt pucios şi cu jăratic şi au dat bir cu fugiţii, lăsându-i pe liderii pucioşi fără mâna de lucru ieftină şi cu sumbra perspectivă de a ajunge în sapă de lemn. Ei au fost acum un exemplu viu şi pentru Tataia, care mai incercase odată să dezerteze, dar pe vremea aceea Zidarii erau în altă barcă şi nu s-au grăbit să-l ajute. De aceea, nu putea să lipsească o aluzie fină la adresa nepricopsiţilor de zidari care nu mai vor să zidească la imperiul liderilor pucioşi:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, ce greu Mă doare, ce tare Mă doare de la cei neascultători şi apoi nemulţumiţi în ei! Dacă ei nu ştiu să [/COLOR][COLOR=red]zidească[/COLOR][COLOR=blue], de ce, oare, dau să strice pe cele [/COLOR][COLOR=red]zidite[/COLOR][COLOR=blue] de Mine? Dacă ei nu ştiu să sădească, de ce, oare, dau să strice pe cele sădite de Mine? O, ce păcat, ce păcat mare este invidia! O, de unde aşa lucrare a duhului rău în [COLOR=red]cei hrăniţi de Mine cu Duhul Sfânt[/COLOR]?”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Curajul lui Tataia de a-i părăsi pe liderii pucioşi este exemplar. După ce şi-a mâncat sănătatea până ce efectiv şi-a scuipat plămânii pe moşiile liderilor pucioşi, iată că ei îl răsplătesc cu ameninţări grosolane, ticluite ca din partea “Dumnezeului” lor. Fac şi ei ce pot, adică aplică singura lecţie pe care o ştiu foarte bine: exploatează la sânge munca altora în numele unei himere, stând degeaba toată ziua şi dând indicăţii ca doi Ceauşeşti în caricatură, doi vechili bosumflaţi, doi concubini reşapaţi dar plini de ifose, de nemulţumire şi de ură, care când nu mai reuşesc să convingă prin frică şi teroare recurg la ameninţări şi blesteme pe care, chipurile, ei le coboară din cer ca Sfântul Ilie. Toate slugile lor au înţeles până la urmă înşelătoria şi în ce cloacă au intrat, dar se simt terorizaţi din pricina unor răbufniri “venite de sus”, aşteptându-şi rândul să intre la “măcinat” în gura de ţaţă a Mihaelei. Toţi (cu mici excepţii: cei care au înnebunit de-a binelea şi s-au pensionat pe diagnostice de psihiatrie) ar vrea acum să ia exemplul Zidarilor şi al lui Tataia: să fugă şi să se ducă pe pustii, dar se simt paralizaţi de frica unor consecinţe incomensurabile, iar punţile lor de retragere către “lumea largă” au fost retezate cu grijă şi din timp de către liderii pucioşi. De aceea ei stau mai departe cu capul plecat, rabdă îndelung şi aşteaptă o minune: fie ca liderii pucioşi să se certe între ei (aşa cum au mai făcut-o de câteva ori, dar s-au împăcat), să se separe şi să plece fiecare pe drumul lui, lăsându-i în plata Domnului; fie ca liderii pucioşi să înţeleagă odată pentru totdeauna că timpul mistificărilor şi exploatării altora mai săraci cu duhul a trecut, şi în consecinţă să se retragă în necunoscut, atâta vreme cât mai au ocazia, până ce nu se va revolta poporul împotriva lor şi nu vor păţi ce au păţit Ceauşeştii la lovitura de stat din 1989, convinşi că poporul încă îi mai iubeşte.[/SIZE]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]30 mai 2009[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]