[cristiboss56]

Vă rog să-mi permiteţi ca la acest topic , să postez o poezie ( îndemn-rugăciune ) a Părintelui Cleopa Ilie:
Taina Sfintei Spovedanii / O cunoaştem din predanii, / Cât de mare rol anume / Are, pentru-ntreaga lume / Pentru ea, Mântuitorul / A vorbit la-ntreg poporul, / Că nu este mântuire / Fără de mărturisire. / Penru că Hristos ne-nvaţă, / Sfinţii Apostoli dau povaţă / Să ne spovedim mereu / Slugilor lui Dumnezeu. / Pentru taina pocăinţei / Au grăit, de-asemeni sfinţii / Ei canoane au fixat / Să ne spovedim curat. / Şi Biserica ne cheamă, / Şi ne-nvaţă ca o mamă, / Şi cu multă umilinţă / Să venim la pocăinţă. / Pocăinţa-i taină mare / Dată pentru fiecare / Pentru drept şi păcătos / Care crede în Hristos. / Pentru tânăr şi bătrân / Pentru slugă şi stăpân / Pentru cel de la amvon / Pentru cel ce stă pe tron. / Pentru turmă şi păstori, / Pentru cei din închisori, / Pentru cel ce zace-n pat, / Pentru tot cel botezat. / Şi precum ne-nvaţă Crezul / Spovedania-i botezul / Care spală , care curmă / Tot păcatul, fără urmă. / De voiţi mai mult să ştiţi / În Scriptură să citiţi , / Veţi găsi exemple multe / De-ar fi cine să le-asculte. / Oare frate, n-ai văzut / Pe David când a căzut, / Cum s-a spovedit curat / Lui Nathan ce l-a mustrat? / Chiar şi Petru, râvnitorul, / Ba şi-n public s-a jurat : / "Nu-l cunosc, cu-adevărat" ! / Iar când Domnul l-a privit / Petru, jalnic s-a căit / Şi a plâns în toată viaţa / Umezindu-şi zilnic faţa. / Apoi Pavel, tot la fel / Nu a plâns destul şi el ? / Când pe mulţi creştini lega / şi la Templu-i aducea ? / Şi câţi sfinţi şi cuvioşi / N-au iesit din păcătoşi ? / Care-au plâns şi-au suspinat/ Pentru orişice păcat. / Tot mereu părinţii noştri / Şi părinţii dragi ai voştri, / Post de post se spovedeau / Şi mereu se-mpărtăşeau. / Ei nu amânau cu anii / Taina Sfintei Spovedanii, / Ci făceau cu pregătire / Sfânta lor mărturisire. / Şi n-aveau atunci ca noi / Viaţă bună , ci nevoi / N-aveau cărţi de rugăciune, / Nici biserici mari şi bune. / N-aveau preoţi mulţi în sate, / Dar vezi, nici aşa păcate, / Nu cântau ca noi frumos, / Ci trăiau după Hristos. / Nu spuneau din gură multe / Ci doreau mai mult s-asculte, / Orice, vorbă, orice sfat / Le primeau cu-adevărat. . . . . . . . . << Părintele Cleopa >>