Citat:
|
În prealabil postat de alinn
Nu vreau sa ma sinucid.Dar nu am de ales.De la o vreme nu mai stiu ce-i aia liniste sufleteasca.In ultmul timp nu cred ca a trecut vreo zi in care sa nu plang pana raman fara lacrimi.M-am nascut cu un handicap insa pana acuma am trait impacat cu gandul asta, pt ca nu este asa evident.Pot sa zic ca erau perioade in care eram chiar fericit, ca si cum totul ar fi fost ok.Dar nu era.Si nu mai rezist.Imi dau seama ca nu pot avea o viata normala.Nici la biserica nu pot sa merg de frica sa nu ma vada lumea asa.Nu ma pot imbraca cum vreau eu.Si cel mai rau ii ca m-am saturat sa fiu singur :( pe prieteni incerc sa ii tin deoparte de problema mea iar cel mai dureros lucru este ca sunt lucruri frumoase care mi se intampla dar trebuie sa renunt la ele din cauza problemei mele si binenteles ca lumea nu intelege de ce refuz.Si cred ca daca o sa mai fac o data chestia asta o sa mor de durere.Imi cer scuze daca v-am plictisit cu problema mea dar m-am saturat sa ma intreb daca este corect ce mi se intampla mie sau daca am facut ceva sa merit asta.
O singura intrebare: de ce ma simt linistit acum doar cand ma gandesc la sinucidere? Nu mai pot trai asa. Si daca se grabeste cineva sa ma judece sa incerce sa traiasca macar o zi prin ce trec eu.
Va multumesc.
|
Nu te judecam, frate, si eu am trecut prin ce treci tu, ba chiar m-am intoxicat cu pastile de trei ori in viata mea, cu gandul sa mor, dar ultima oara in stare de inconstienta am zis," ce bine ca traiesc" dupa ce imi facusera spalaturi. Gandul asta de moarte iti vine din boala, asa ca ingrijaste-te , mergi la medic, depresiile nu tin vesnic, iti spun din proprie experienta, si eu credeam ca raman bolnava, uite ca am depasit. Asa ca plimba-te , asculta muzica, hraneste-te sanatos, fa-ti bucurii, gaseste-ti hobiuri si odihneste-te, nervii se vindeca, ideea ca nu mai poti continua este din cauza nervilor, acum iti este rau, dar iti va trece, te asigur! Nadejde la Dumnezeu, El e bun si te va face sanatos!