Da. Ortodoxia e frumoasa. Este zambitoare. Este credinta bucuriei, a curajului.
Nu este incrancenata, acuzatoare, triumfalista. Iti da aripi, te inalta.
Asta este ortodoxia pe care o iubesc: a parintelui Sofronie, a parintelui Rafail Noica, a lui Steinhardt, a parintelui Teofil Paraianu. Ca sa numesc doar pe unii. Si reflectata si in scrierile unor neortodocsi ca S. S. Lewis, Chesterton.
Steinhardt a zis: Ascetul arțăgos nu e autentic. (Jurnalul fericirii)
Chesterton:
Fericit este acela căruia încă îi mai place ceva ce i-a plăcut la grădiniță; acela care nu a fost rupt în două de către timp; acela care nu este doi oameni, ci unul, și care nu și-a salvat nu numai sufletul, ci și viața.
Si un citat nostim, tipic pt stilul lui:
Cand eram copii, le eram recunoscători celor care ne umpleau șosetele, de Crăciun, cu cadouri. De ce acum nu suntem recunoscători lui Dumnezeu că ne-a umplut șosetele cu picioarele noastre?
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|