mariamargareta
Două lucruri atrag imediat atenția în postarea precedentă:
1. Centrul spiritual al creștinilor pucioși nu mai este strămoșeasca biserică [COLOR=red](ba da),[/COLOR] ci "templul". Pentru cei care sunt tentați să facă instinctiv unele analogii poetice (templu-biserică monumentală) este bine să precizăm că "templul" pucioșilor nu este o biserică, ci este clădirea cu etaj construită de creștini ca locuință stabilă pentru Verginica și familia sa (două fete înfiate de la Maria, sora sa, apoi ginrii acestora și copiii lor) după ce căsuța Verginicăi de la Maluri a fost surpată odată cu alunecările de pământ. Este o dovadă concretă a depărtării pucioșilor de biserica tradițională: pentru ei "templul" pucios valorează mai mult decât o biserică. [COLOR=red](poi CSNI este inceputul Noului Ierusalim Ceresc pe pamant, este Biserica promisa din Cer prin prooroci, deci pentru orice creshtin-ortodox ar trebui sa valoreze mai mult, sau macar la fel ca toate bisericile shi sinagogile shi zidirile Domnului din vechime shi pana astazi, dar unii se ineaca exact ca "tziganii" la mal, maluri)[/COLOR]
2. Se practica pe vremea aceea o abandonare a copiilor de creștini pe mâna "comunității". În realitate, copiii erau "înfiați" (la modul subiectiv) și crescuți în familii diferite, urmărindu-se cu precădere distrugerea sentimentelor de dragoste și responsabilitate filială, ruperea legăturilor de sânge dintre creștini. Cei care nu reușeau să se despartă de copiii lor erau disprețuiți ca niște netrebnici [COLOR=red](poi dupa ce l-ai parasit ce-ai mai vrea mama shi tata, bunica shi bunic, frate sau sora? iar daca l-ai dat Domnului atunci vai de tine daca il ceri inapoi ca sa-l duci la gLume shi la poftele rele ale ei),[/COLOR] care "stau în sângele lor". Copiii erau privați de educația școlară și deveneau dependenți de bunăvoința și responsabilitatea (atâta câtă era) altor persoane. Adesea, din aceste dureroase despărțiri se ajungea treptat la suferințe insuportabile, care duceau la revendicarea copiilor abandonați de către părinți. Este cazul lui Turculeț, care cere disperat să i se dea fiul înapoi, dar este întâmpinat cu amenințări. [COLOR=red](poi nu tzi se pare ca ar fi meritat batut? el batjocurea pe cei ce s-au ocupat de foshtii/fostul/fosta lui copil/copila ca s-o duca n-apoi la... unde s-o duca? sau cand l-ai parasit nu te-a durat dar cand tzi se pune pata atunci e permis sa calci in picioare pe totzi ca tu eshti tata? ce fel de tata eshti dumneata? ce fel... nu shtiu de ce dar am impresia ca al minciunii stimate domnule "Turculetz") [/COLOR]
|