Acest topic mi-a stors lacrimi(mai ales postarea lui Vasia).Este un subiect amplu şi sunt sigură că fiecare are ceva de spus chiar dacă(asemenea mie) nu a plecat mai mult de 10 zile din ţară şi aceasta doar în scop turistic.
Cine nu a visat măcar odată în viaţă să plece? Şi eu am visat şi chiar era gata, gata să plec în 1988.În localitatea unde lucram m-am apropiat de nişte bătrâni care aveau fica în Germania.I-am ajutat să-şi rezolve diferite probleme şi de câte ori veneau în ţară mă căutau(noaptea,pe furiş)pentru a-mi mulţumi şi a-mi aduce un pachet de cafea sau o ciocolată.
Pentru noi pe vremea aceia străinătatea avea miros de cafea bună de săpun Fa sau Lux şi gust de coicolată Troblerone...
Mi-au propus să plec.Mă gândeam numai la asta zi şi noapte şi visam munţi de ciocolată.
Nu am plecat nici atunci şi niciodată.Nu a vrut Dumnezeu.Când nimic nu m-ar fi mai oprit mama mea si-a pierdut vederea.De multe ori banii nu ajung şi aş vrea să nu le duc lipsa dar, oricât de mică ar fi pâinea în ţara mea e mai dulce decât amarul străinătăţii.
Nu-mi mai doresc să plec dar,o dorinţă tot aş avea;să se întoarcă cât mai mulţi români plecaţi şi cu experienţa de acolo şi cu bănuţii câştigaţi să ne arate şi nouă celor care am rămas aici cum este acolo.