1. Marturisirea deci, termen ortodox care provoaca imediat reactii. Marturia nu este considerata nici in instantele judecatoresti drept proba tare si e normal, pentru ca martorul ar putea avea intentii ascunse sau deraieri subiective care l-au facut sa aiba o perceptie eronata asupra realitatii de facto. Dar eu vorbeam de o marturisire care trece de limite spatio-temporale, anume, multime de oameni din timpuri diferite si din teritorii dispersate dau declaratii despre experiente personale de netagaduit (pentru ei). Acum, ii putem banui pe toti acestia de a) imbecilitate, ignoranta, slabiciune sau frica, boli psihice sau b)de o socoteala de a supune plebea la convictiuni superstitioase in scopul stapanirii ei lejere. b) este ipoteza unui soi de conspiratie lacteeana atat de des invocata de tot felul de insi, dar pe care nici macar nu ma obosesc sa o discut, e infantila de-a dreptul. Credinta nu inseamna in nici un caz Marea Inchizitie. Ca s-a incercat asta, e cat se poate de adevarat, insa nu cred ca printre manipulantii avizi de putere se numarau Sfintii Parinti, pustnicii, in sfarsit, intregul panteon sacrosanct al crestinismului. Acum, mai ramane sa ii banuim pe toti de devieri sau de perceptii halucinante (vorbesc, desigur, de revelatiile lor, de viziuni)... scepticismul meu nu merge chiar atat de departe. Tu personal, iti poti permite sa-i declari pe Augustin si Pascal ignoranti, timorati, indoctrinati, schizoizi etc etc ?
Tutea, de pilda, ii reprosa lui Cioran ca a refuzat in stil bovin (asta am adaugat eu, adica la fel ca un animal cu coarne) sa citeasca din Sfata Traditie si sa creada (pentru inceput) in cuvantul semenilor sai. Paradoxul e ca noi traim de atatea ori luandu-i pe altii pe drept cuvant, deci pe credit. Inclusiv in stiinta...sau cumva, stam noi sa cercetam toate cele pe care niste savanti dintr-un savant institut (cel mai bine e sa fie din Marea Britanie...aia da autoritate!) le descopera, pentru ca mai apoi alti savanti, din institutul vecin, sa spuna ca s-au mai schimbat treburile intre timp? Dar altfel, adevarul stiintific e universal...numai ca se mai schimba pe ici pe colo
2. Facilitatea (si ingenioasa zeflemea) cu care imi rezolvi angoasanta intrebare, arata ca de fapt nu ai fost niciodata cutremurat de problema asta pana la ultima mitocondrie a persoanei tale. Chiar te rog sa-mi spui care e dpdv stiintific raspunsul la problema "de ce exista ceea ce exista" (chestiunea nu e numai a mea, nici pe departe, ea se regaseste la o unii dintre filosofii pe care i-am mai frunzarit...treaba este ca pt mine n-a ramas numai la stadiul de interogare boema). Dar sa dam stiintei ce crede ca e al ei, si sa spunem ca intr-un viitor imprecis, un materialist jenial chiar va reusi sa ii lumineze pe semenii nostri cu privire la cauza ultima si totodata prima a vietii. Deci, una dintre generatii va afla ceea ce mii de generatii nu au stiut, asa incat, in sfarsti, certurile dintre muti si surzi se vor incheia. Poti in acest caz sa admiti ca viata tuturor celor ce au trait pana la acea generatie n-a avut decat scopul de a propaga specia pe culmea ultima a inteligentei ?
|