[mariamargareta]

[SIZE=5][COLOR=darkred]Sinteză:[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]1. Fenomenul [COLOR=blue]“Noul Ierusalim de la Pucioasa” (NIP) [/COLOR]se înscrie pe linia mişcărilor para-religioase creştine cu caracter fundamentalist, ultra-ortodox si ultra-naţionalist.[/SIZE]
[SIZE=4]2. Analizat din punct de vedere religios, social şi moral, acest fenomen apare a fi exterior Eparhiei Târgoviştei, deşi majoritatea adepţilor lui sunt vieţuitori ai judeţului Dâmboviţa şi acţionează cu precădere în această eparhie. [/SIZE]
[SIZE=4]3. Biserica Ortodoxă Română la rândul ei, ca autoritate religioasă supremă a Ortodoxiei româneşti, nu recunoaşte acest fenomen religios ca o manifestare stabilă şi compatibilă ortodoxiei, şi în consecinţă nu poate s-o integreze formal în structurile sale oficiale, aşa cum a procedat în ultima vreme cu alte grupări sau organizaţii religioase (Oastea Domnului, ASCOR; LTOR, etc). [/SIZE]
[SIZE=4]4. Adepţii [COLOR=blue]NIP[/COLOR] practică o “ortodoxie” originală, care conţine inconsecvenţe grave şi serioase devieri de la învăţătura tradiţională. Vom expune deocamdată la modul general doar câteva dintre ele: [/SIZE]
[SIZE=4]– Săvârşirea în antecedente a “Sfintei Liturghii” de către bărbaţi nehirotoniţi şi de către femei (evident, tot nehirotonite). În prezent, acest obicei nu se mai practică la modul deschis şi pe scară largă, dar acest aspect este greu de controlat în teritoriu, la nivelul fiecărui individ, date fiind şi unele fracturi intervenite între membrii mişcării şi actualii ei lideri religioşi. Cel puţin în aparenţă, acest obicei pare a fi fost totuşi abandonat în ultima vreme.[/SIZE]
[SIZE=4]– Consacrări (“sfinţiri”) necanonice de preoţi şi de episcopi, fără hirotonie ( “punerea mâinilor” episcopului), ci prin “[COLOR=blue]asistenţa directă, mai presus de fire, a Duhului Sfânt[/COLOR]”. În acest mod au fost “[COLOR=blue]sfinţiţi[/COLOR]” pe rând: Ilie Bunea, Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu, întâi ca “preoţi”, apoi ca “episcopi”. În prezent, deşi se consideră episcopi, cei trei slujesc invariabil îmbrăcaţi în veşminte de preoţi, deoarece doresc probabil ca statutul de “episcopi” să fie şi în continuare ţinut secret pentru lumea exterioară, dar chiar şi pentru majoritatea adepţilor. Desigur că aici este vorba de un “secret al lui Polichinelle”, îndată ce aceşti “episcopi-preoţi” sau “preoţi-episcopi” îşi binecuvintează la slujbe adepţii cu două mâini (după cutuma episcopală) şi nu cu una (după cutuma preoţească).[/SIZE]
[SIZE=4]– Inovaţii în treptele sacerdotale canonice: apariţia treptelor de: “prooroc”, “călăuză”, “păstor” şi “străjer”. În prezent, în afară de cei trei “preoţi-episcopi” de care a am vorbit, la NIP mai sunt:[/SIZE]
[SIZE=4]— doi “prooroci”, care sunt simultan şi “călăuze” (realizând un adevărat cumul de funcţii), respectiv: Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu (care mai este, după cum am văzut, şi “preot” şi “episcop”, o adevărată performanţă în ceea ce priveşte cumulul de funcţii). Deşi în principiu ei conduc din umbră, fără a ieşi ostentativ în faţă, aceştia sunt de fapt adevăraţii şi singurii lideri ai “mişcării” [COLOR=blue]NIP[/COLOR].[/SIZE]
[SIZE=4]— doi “păstori” (în prezent, trecuţi pe linie moartă chiar de către cei doi [COLOR=blue]lideri pucioşi[/COLOR] cu atribuţii de “prooroci”, care au preluat de la păstori toată puterea executivă) pe nume Dănciucă Gheorghe (alias “nea’ Mişu”, alias “păstorul Daniel”) şi Costache Cristea (zis “nea’ Cristea”). Semnificativ este că toate “proorociile” referitoare la aceşti “păstori” (inclusiv aceea că “nea’ Mişu va fi Sfântul Ilie, venit a doua oară pe pământ” şi că “el nu va trece prin moarte”) nu s-au împlinit (încă).[/SIZE]
[SIZE=4]— mai mulţi “străjeri”, unii deja intraţi în dizgraţie, alţii încă “agreaţi” de către “călăuze”, dar cu toţii fiind lipsiţi în prezent de orice prerogative, acestea fiind preluate tot de către cei doi “prooroci” multifuncţionali. Cei mai proeminenţi străjeri, însă numai cu numele, sunt: Halău Gheorghe (alias “nea’ Didi”, binecunoscut ca omul de legătură între adepţi şi oficialii Eparhiei Târgoviştei) şi Costache Vasilica (alias Veronica), una dintre nurorile lui Costache Cristea. Halău Gheorghe mai este acreditat şi cu culegerea de ştiri şi bârfe de prin Eparhie; dar fiind cam guraliv, este folosit simultan şi de cei din Eparhie, pentru ca să-şi confirme toate zvonurile despre [COLOR=blue]NIP[/COLOR], ajunse pe diverse căi la departamentele lor de ştiri. [/SIZE]
[SIZE=4]– De asemenea, mai există şi alţi “preoţi obişnuiţi” (adică sunt numai “preoţi”, nu sunt simultan şi “episcopi” ) : “preotul” Irineu Tărcuţă (cumnat cu Mihaela Tărcuţă), “preotul” Ionică Ţurloi şi “preotul” Georgică Nicolae. Ei au fost hirotoniţi în taină, în chip neoficial, de către cei trei “preoţi-episcopi” (Ilie, Spiridon şi Nicolae). După aceea, ei au fost de regulă folosiţi tot în taină, pentru activităţi pastorale curente, de uzură, în timp ce aşa-zisa “troiţă”, tripleta Ilie-Spiridon-Nicolae, era conservată pentru slujbele de la sărbătorile mai mari, sau pentru activităţi publice cu caracter aparte, spectaculos (denumite, de regulă, “Festivaluri”) în care ei apăreau ca persoane oficiale, reprezentative către exterior. În prezent şi aceşti “preoţi obişnuiţi” sunt traşi pe linie moartă de către lideri: Irineu ca fiind “necorespunzător”( deoarece, considerându-se membru al familiei, s-a îngâmfat şi a devenit lipsit de obedienţă faţă de liderii pucioşi); Ionică, deoarece a lăsat totul baltă şi a fugit la casa părintească (fiind dezgustat de prea multe nereguli şi de fariseism, în care era obligat să se amestece); Georgică, deoarece din cauza relelor tratamente la care a fost supus, i-au apărut dintr-o dată grave dezechilibre psihice (care au necesitat apoi tratament îndelungat şi internări repetate).[/SIZE]
[COLOR=purple][SIZE=4][/SIZE][/COLOR]