[mariamargareta]

[SIZE=4]– Atragerea, într-o primă fază, a unor ierarhi din B.O.R. (ex: episcopul Irineu Bistriţeanul), şi a unor preoţi din Târgovişte şi Bucureşti, pentru o legitimare “ortodoxă” a mişcării. Ulterior, atât episcopul Irineu cât şi preoţii simpatizanţi au retractat această legătură cu NIP. Chiar şi unii preoţi din interiorul mişcării au retractat, părăsind “lucrarea” ( ex: preotul Ştefan Gândiceanu din Bucureşti, preotul Irineu Tărcuţă din Târgovişte, preotul Ionică Ţurloi din Pucioasa). În faza care a urmat imediat după declanşarea conflictului deschis cu B.O.R. ( ianuarie 1993), liderii mişcării au impus adepţilor lor ruperea oricărei legături canonice cu ierarhia recunoscută a B.O.R., inclusiv cu ierarhul Irineu, şi refuzul unei ascultări pe linie mânăstirească, deşi liderii se declară în continuare vieţuitori ai “Mânăstirii [COLOR=blue]NIP[/COLOR]”.[/SIZE]
[SIZE=4]– Angrenarea premeditată în această “mişcare” a unor artişti de marcă (sculptorii Marian Zidaru şi Victoria Zidaru, naistul [/SIZE][SIZE=4][COLOR=#0000ff]Gheorghe Zamfir[/COLOR][/SIZE][SIZE=4], soliştii [COLOR=purple][COLOR=#0000ff]Grigore Leşe[/COLOR] [/COLOR]şi [COLOR=#0000ff]Maria Leşe[/COLOR], toboşarul [COLOR=#0000ff]Ovidiu Lipan - Ţăndărică[/COLOR]), adică acele personalităţi care să confere prin numele şi faima lor credibilitate şi interes sporit din partea maselor de curioşi către această inovaţie pseudo-religioasă autointitulată [COLOR=blue]NIP[/COLOR]. Totodată, unii dintre aceşti artişti au mai fost şi spoliaţi de către liderii sectei cu sume de bani colosale, preluate din câştigurile lor personale, de ordinul a sute de mii de dolari, sub forma unor “donaţii benevole”, făcute în numele “ajutorului dat coborârii Cuvântului lui Dumnezeu pe pământ”. Dar, rând pe rând, toţi aceşti artişti creduli şi-au dat seama de înşelăciunea în care au fost târâţi şi i-au părăsit cu dezamăgire şi dezgust pe liderii sectei. Chiar şi artiştii Zidaru, care au fost ani de zile promovaţi cu vicleşug în poziţia cea mai din faţă, ca şi când ei ar fi fost adevăraţii lideri ai sectei, au descoperit într-un târziu că au fost manipulaţi şi s-au dezis definitiv de această înşelăciune a secolului.[/SIZE]
[SIZE=4]– Scrierea unei cărţi voluminoase, de 1930 de pagini, intitulată “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, prin care liderii sectei încearcă să rivalizeze cu [COLOR=#993300]Sfânta Scriptură[/COLOR]. Această carte este considerată de către adepţii acestei secte chiar “[COLOR=blue]O Altă Scriptură[/COLOR]” deoarece, în mod sistematic, citate din această carte sunt prezentate la slujbele lor ca fiind “[COLOR=blue]din Sfânta Evanghelie de la Sfânta Proorociţă Virginia, citire[/COLOR]”. În realitate, exceptând perioada anterioară anului 1980, când mai trăia încă Virginia Tudorache, precum şi o scurtă perioadă din vremea activităţii “prooroceşti” a Mariei, sora Virginiei, restul scrierilor sunt pure născociri care aparţin exclusiv “proorociţei” Mihaela Tărcuţă, dar care pretinde că le primeşte nemijlocit de la Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=4]– Scrierea unei cărţi necanonice, considerată de către adepţi un fel de catehism pseudo-ortodox, dar care în realitate este un amalgam de ficţiuni intitulate “eseuri”, împănate de erezii, sub titlul “[COLOR=blue]Quo vadis, Ecclesia?[/COLOR]”. Deşi această carte, extrem de eterogenă, pare a fi scrisă de către un autor colectiv, ea apare pe copertă ca având drept autor un personaj fictiv, cu numele “[COLOR=blue]părintele Nicodim[/COLOR]”. Acest personaj “[COLOR=blue]părintele Nicodim[/COLOR]” nu există în realitate, totul fiind o înscenare şi o minciună, menită să dea credibilitate ereziilor lor. S-a procedat astfel, deoarece de sub masca anonimatului putea fi trădată fără scrupule pretinsa lor loialitate faţă de Biserica-mamă, căci doar aşa au îndrăznit ei să aducă grave acuzaţii ierarhilor B.O.R., pentru a crea neîncredere şi destabilizare în sânul enoriaşilor Bisericii majoritare. Numele aşa-zisului “Nicodim” nu pare a fi fost ales la întâmplare, ci aminteşte de acel Nicodim care a venit noaptea pe furiş la Mântuitorul, fiind hotărât să-i trădeze pe farisei şi pe cărturari. Sub acest nume-fantomă, de “părinte”-trădător, pe care nu l-a văzut nimeni vreodată, se acoperă şi corespondenţa lor electronică ( email: [/SIZE][SIZE=4][COLOR=#0000ff]parintelenicodim@gmail.com[/COLOR][/SIZE][SIZE=4]).[/SIZE]
[SIZE=4]– Intoxicarea adepţilor sectei cu o teorie existenţială alambicată, care împleteşte până la refuz terapia sacrului cu terapia fricii, şi a cărei rezultantă este angoasa unei iminente catastrofe apocaliptice, din care nu vor scăpa decât “cei aleşi” (adepţii leali celor doi lideri supremi). Aceştia sunt aleşi după criterii care converg spre o supravenerare a liderilor pucioşi, despre care cred că prin persoana lor se manifestă întrupată voinţa Fiinţei Divine, care se materializează în Cuvânt – Fiul lui Dumnezeu. Adepţii sunt complexaţi în permanenţă de o frică paralizantă faţă de propriile lor greşeli şi faţă de liderii pucioşi, care le spală creierele şi îi împiedică să se manifeste uman şi raţional. Dimpotrivă, cei care reuşesc totuşi să se se smulgă din “pânza de păianjen” ţesută de către cei doi lideri apocaliptici (Mihaela Tărcuţă şi Neculai Nedelcu) sunt ameninţaţi cu blesteme şi nenorociri chiar de către aceşti doi “[COLOR=#993300]prooroci[/COLOR]”, care se cred a fi “[COLOR=#993300]martorii Domnului[/COLOR]”, cei “[COLOR=#993300]doi măslini[/COLOR]” şi “[COLOR=#993300]cele două sfeşnice[/COLOR]”, din gura cărora iese foc şi pucioasă, “[COLOR=#993300]care mistuieşte pe vrăjmaşii lor[/COLOR]” [COLOR=#993300](Apoc. [/COLOR][COLOR=#993300]11, 3-12)[/COLOR].[/SIZE]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]3 octombrie 2007[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]