[Fani71]

Da, intr-adevar, este altceva cand pleci la 18 ani, ca mine, sau la aproape 40, ca unii dintre voi. Eu varsta asta o am acum... si daca as fi stat pana acum in Romania, cu totul altfel ar fi fost o plecare, iar eu as fi fost cu totul alta, probabil.

Insa si eu am plecat din nou, la 33 de ani, din Germania in Belgia. Din Germania unde ma adaptasem si ma simteam bine, si pe care pot spune ca ajunsesem sa o iubesc (si o iubesc inca). A fost mult mai usor decat prima data, pentru ca ma duceam sa lucrez, si sa lucrez ceea ce visasem, si in plus, aveam cativa prieteni buni la Bruxelles, prieteni ortodocsi. Si nu mult dupa aceea l-am cunoscut pe viitorul meu sot. Aceasta a doua plecare a adancit consecintele primei plecari. Ma simt si mai cosmopolita, mai cetatean al lumii, mai deschisa altor culturi. Paradoxal insa, ma simt acum din nou mai apropiata de Romania, dar in alt fel ca inainte, si aici mi-am facut si cativa buni prieteni romani.

Eu incercam prin postarea mea sa dau si un sens spiritual 'strainatatii'.

Eu nu vad lucrurile ca Sophia. Cred ca mai sunt si alte categorii de romani plecati. Uite, ca a mea: veniti foarte tineri, cu studiile facute aici, si cu o situatie facuta aici, insa nu neaparat una materiala cu 'masina si concedii in Hawai', ci una hai sa-i zicem spirituala (duhovniceasca), sufleteasca si intelectuala. Si care inglobeaza si Romania, tot ce e bine si frumos luat de acolo, in viata lor - fara sa simta de loc nevoia de a se intoarce in Romania ca tara. Deci, NU ca cei pe care ii descrie Lapetitemoc, si care si pe mine ma intristeaza - romanii plini de ei de ce bine s-au integrat si s-au realizat, si dispretuindu-i pe ceilalti. Câh! ;-)

Pentru mine, evenimentul hotarator a fost cunoasterea Ortodoxiei din occident cea NE-nostalgica, NE-diaspora, NE-'hai sa ne intalnim la o ceafea noi romanii' (o spun fara ironie, va ROG sa nu va suparati - am dat si de ea la inceput si pe mine poersonal nu m-a atras dar stiu ca este un bine si in asta) - ortodoxia convertitilor sau a celor care se trag (de exemplu) din rusi plecati acum 3 generatii, si decid constient sa fie ortodocsi in occident.
Aceasta ortodoxie este vie, este vesela, este iubitoare de viata in Hristos, este inradacinata aici cu radacini adanci ce ajung la primii martiri ai acestor pamanturi, ne-bosumflmata.. este, cu toate problemele ei, 'acasa', nu in 'diaspora'. Dumnezeu m-a trimis acolo unde am putut sa o cunosc si sa gust din ea, si ii multumesc din tot sufletul.

(In paranteza, cuvantul 'diaspora' este de fapt fals pentru a vorbi de ortodocsii din occident. Acest cuvant se referea la origine la evreii care nu traiau in tara promisa. Or noi crestinii nu avem o tara promisa pe pamant, tara noastra este Imparatia Cerurilor, deci ori se poate spune ca suntem toti in diaspora, in masura in care nu facem sa traiasca in noi Imparatia, ori ca suntel toti la noi in tara, in masura in care o facem sa rodeasca.)