Intervin si eu, tot prin prisma experientei proprii.
In studentie, am iubit un baiat musulman si am fost impreuna aproape 2 ani de zile. L-am iubit cu devotament si imi doream sa fim impreuna pentru tot restul vietii. Sunt sigura ca si el m-a iubit si m-a adorat, numai ca avea si iesiri de neiertat in latura comportamentala. Am indurat si bataie si umilinte de tot soiul si toate astea pentru ca indrazneam sa ma consider independenta, cu drepturile si dorintele mele. Dragostea era insa atat de oarba si de puternica incat taceam si ii inghiteam toate mizeriile. Nu am avut curajul sa zic nimanui nimic, nici macar celei mai bune prietene, de frica sa nu ma sfatuiasca sa-l parasesc, atat de mult il iubeam.
In momentele grele in care eram maltratata (si mentionez ca stia al naibii de bine cum sa ma loveasca ca sa nu-mi faca semne), plangeam mult si dupa aceea urma o perioada cu plansete si interiorizare maxima. Mi-au daunat tare mult si pot zice ca am ramas cu sechele.Partea buna a fost ca in acele momente, nu mai eram atat de oarba, mi-era luat voalul de pe ochi si puteam reflecta si eu normal, nu numai prin prisma iubirii patimase. atunci constientizam ca nu voi putea fi niciodata implinita alaturi de el, ca nu imi voi putea boteza niciodata pruncii, ca nu voi fi mireasa pe care o visam de mica.
Soarele a rasarit pe strada mea cand am cunoscut un baiat care mi-a citit inima si am avut curajul (toate astea s-au petrecut in vacanta de vara) sa-mi descarc sufletul. M-a ajutat sa-l parasesc, mi-a deschis ochii, m-a sprijinit.
Poate v-am plictisit si poate credeti ca si un crestin ar fi capabil de asemenea comportament, dar indraznesc sa contrazic si sa spun ca totul era rodul educatiei si conceptelor musulmane, pentru ca avea mereu mania de a considera barbatul ca fiind persoana pe care femeile trebuie sa-l respecte, sa ii spele si picioarele dupa greaua zi de munca. Femeia e un fel de sclava care trebuie sa se supuna orbeste regulilor impuse.
Sper ca nu am gresit cu nimic ca mi-am expus punctul de vedere, dar cand am vazut subiectul, inevitabil, toata acea perioada mi-a trecut prin fata ochilor.
|