Mirela, ce spui tu e exact prejudecata de care vorbeam. Nu trebuie sa dam cezarului ceva aici, nu e o datorie morala sa ascultam de stiinta si medicina.
Stiinta contemporana se bazeaza pe cercetarea empirica a lumii materiale ori aceasta cercetare si concluziile ei nu fac referire la Dumnezeu, nu Il vad pe El ca si cauza a fenomenelor din natura. Atat timp cat stiinta nu a clarificat relatia dintre actul creatiei lumii si intercauzalitatea fenomenelor din natura, adica sa spuna ce a facut si unde intervine Dumnezeu si ce se desfasoara la intamplare, ea este o sursa de confuzie si intr-o masura o impostoare.
O carte de fizica ar trebui sa inceapa cu "Dumnezeu a creat lumea din nimic..." iar una de medicina "Dumnezeu a creat omul din pamant si a suflat suflare de viata in el..."
Increderea in stiinta a inlocuit la omul contemporan increderea in Dumnezeu pentru ca treptat, incepand cu secolul 19 (sau 18) in scoli si in diversele publicatii a fost tot mai putin prezentat Dumnezeu ca si creator al lumii ajungand ca acum Dumnezeu sa fie un fel de ipoteza. A fost un proces lent si insesizabil de schimbare a mintilor. Omul epocii premoderne era profund religios, daca citesti scrieri din secolul 18 sau mai vechi observi ca omul acelor epoci era diferit de cel contemporan, el nu traia (in conceptia lui) intr-un spatiu material infinit populat de galaxii ci, ca sa zic asa intr-un decor creat de Dumnezeu pentru om. Era alt mod de a percepe existenta.
|