din Biserica Ortodoxa a Greciei, de stil nou:

Pentru adeptii nenorocitei si hulitoarei erezii a ECUMENISMULUI, prezint mai jos un extras din Pastorala la Nasterea Domnului [25 decembrie 2008] a Mitropolitului Cosma al Etoliei si Akarnaniei apartinand de Biserica Ortodoxa oficiala [de stil nou] a Greciei, nu de vreo Biserica Ortodoxa de stil vechi:

[quote]
Din Pastorala de Naşterea Domnului a Mitropolitului Cosma al Etoliei şi Akarnaniei (Biserica Greciei)

Pastorala Preasfinţitului Cosma al Etoliei şi Akarnaniei din Decembrie 2007 face o lungă referire la starea în care ne aflăm de la venirea lui Hristos în lume, observând că dacă Domnul ar mai fi întârziat, n’ar mai fi găsit decât un leş al omenirii. Mitropolitul continuă apoi prin a asemăna lepădarea de Dumnezeu din acele vremuri cu cea din zilele noastre.
[…] Apostazia noastră se vădeşte în felul nostru de viaţă şi în purtarea noastră. Hristos a venit în lume, lumina cea veşnică care pe toţi ne luminează, însă noi iubim întunericul şi faptele viclene.
Mulţi dintre noi trăiesc fără să aibă o părtăşie şi o legătură personală şi conştientă cu Dumnezeul cel în Treime. Avem o viaţă superficială şi ipocrită. Trăim şi iubim mai mult înlesnirile trupeşti şi materiale decât pregătirea şi cultivarea duhovnicească. Ne ostenim, ne trudim şi ne jertfim pentru plăcerile vremelnice şi trecătoare şi nesocotim omul lăuntric, sufletul nostru nemuritor şi unic, sfinţirea noastră.
Credinţa noastră e lipsită de vlagă. Dragostea noastră pentru Hristos rămâne rece. Voia noastră de a ne mântui pare inexistentă. Ne îngrijorăm pentru sănătatea noastră trupească şi ce o primejduieşte, şi nesocotim cu totul multele noastre păcate şi pieirea noastră. Păcate groaznice, stricăciuni şi nelegiuiri nemaiauzite se uneltesc, lucrează şi răspândesc împrejurul nostru, iar noi rămânem spectatori, poate chiar bucurându-ne să le privim. Un mare număr dintre fraţii noştri creştini cad pradă păgânismului, ocultismului, închinării satanice, iar noi, clerici şi mireni, dormim.
Ne pierdem copiii, tinerii, în fiecare zi, din pricina vieţii noastre smintitoare şi făţarnice, dar nu ne simţim răspunzători şi nu ne pocăim. Ne lăudăm cu societatea noastră civilizată, dar trăim cu frică şi groază, cu apăsare, şi ne temem de aproapele. Fiindcă nu vrem să Îl avem pe Hristos cel născut în iesle, lucruri asemănătoare şi mai înfricoşate se vor petrece. […]
[COLOR=red]Apostazia noastră se vădeşte şi în relaţia pe care o avem cu credinţa noastră ortodoxă şi cu tradiţia noastră. Ştim că Dumnezeu-omul Hristos a întemeiat o singură Biserică. Continuatoarea acestei Biserici este Sfânta noastră Biserică Ortodoxă a Răsăritului. Nu mai este nici o altă Biserică. Papistaşii s’au despărţit în anul 1054 pentru că Dreptslăvitorii nu au primit să se supună neadevărurilor lor anti-creştine.[/COLOR] Mai târziu, [COLOR=red]Protestanţii s’au despărţit şi ei de Papistaşi. Ei nu alcătuiesc o Biserică, nu au preoţie şi dumnezeiesc har. Sânt copleşiţi de iubire de sine (egocentrism) şi duh lumesc, sânt străine de viaţa duhovnicească cea sfinţitoare.[/COLOR]

[SIZE=3][COLOR=red]Orice legătură cu ei, câtă vreme Papa şi Protestanţii nu primesc să îşi părăsească poziţia pentru Dumnezeu-omul Hristos, este lepădare de credinţă şi tăgăduire a adevărului celui mântuitor.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=red]La fel, orice legătură cu ideile Noului Veac (New-Age) ale ecumeniştilor, care doresc să amestece Sfânta Ortodoxie cu feluritele pseudo-religii, este lepădare de credinţă. Când vedem astăzi decăderea moralităţii dreptslăvitoare şi aplecarea societăţii înspre toţi rău-credincioşii înainte-pomeniţi, nu trăim într’o apostazie de la adevărul dreptslăvitor?[/COLOR][/SIZE]

Pentru aceasta, astăzi, de Naşterea Domnul, fie ca îndemnul Sfântului Grigorie să ne trezească pe toţi:
„Hristos pre pământ, sculaţi-vă!”
Pruncul din Vithleem este Dumnezeul dragostei, care merge printre noi, în zgomotoasele noastre cetăţi şi în pustia singurătăţii noastre, şi este gata să ne ajute să ducem o viaţă curată, duhovnicească, renăscută, în sânul Bisericii noastre Ortodoxe, călăuziţi de dogmele dreptslăvitoare, de predania noastră dreptslăvitoare. Să ne deschidem inimile. Să-L primim pe pruncul Dumnezeu-om. Să ne sculăm astăzi. Să ne pocăim cu adevărat astăzi, de multele noastre păcate. Orice întârziere va avea urmări cumplite.
[COLOR=red]Să ne osebim astăzi de cei rău-credincioşi. Îi iubim pe toţi. Însă, de vreme ce nu se pocăiesc, nu vom trăda Dreapta-slăvire.[/COLOR]
Astăzi, în ziua Naşterii Domnului, să ne năştem din nou şi noi. Să ajungem creştini care în ieslea sufletului vor purta pururea pruncul din Vithleem, creştini care vor trăi şi mărturisi dulcea noastră Ortodoxie. Într’acest chip, vom avea întotdeauna un Crăciun adevărat, pace şi bucurie pe pământ, dar şi pe veci în împărăţia Dumnezeului nostru.
Urându-vă tuturor mulţi, sfinţiţi şi fericiţi ani,
Cu părinteşti binecuvântări,