[Traditie1]

În prealabil postat de Fani71

Dar totusi, eu cred ca stiinta este o modalitate de cunoastere chiar daca nu il recunoaste pe Dumnezeu sau legatura lui cu lumea. Limitata, dar din moment ce da rezultate, este clar ca este o forma de cunoastere totusi.
De ce sa nu ne folosim de rezultate daca ele exista?
Daca e pe asa, atunci sa stingem lumina electrica, sa ne intoarcem la lumanare. Sa aruncam frigiderul, sa punem mancarea in pivnita (daca avem; cu pericolele de rigoare). Sa renuntam la aragaz, sa gatim la foc de lemne (cu consecintele stiute pentru despaduriure etc); la masina de spalat si la apa curenta sa spalam la rau, iar noi sa ne spalam in lighian. Si de ce nu, si la calculator, si sa nu mai avem placerea de a avea acest schimb de idei intre noi. Nu?

Cand esti crestin tu stii ca Dumnezeu a facut lumea din nimic, si tot El a facut si mintea omului capabila sa nascoceasca atatea lucruri. Stibsi ca Dumnezeu este prezent in lume prin energiile necreate, si prin toata lucrarea Sa nevazuta. Nu este nevoie sa-ti spuna asta un om de stiinta.. El se ocupa de parcela lui. De altfel sunt si oameni de stiinta crestini.

Asa si cu medicina. Atunci, daca medicina este iluzorie, sa nu ne mai tratam de nimic. Sa murim de ciuma, de holera, ba chiar si de o banala raceala (ca de, penicilina e inventie moderna). Sa ne rugam pentru bolnavi (sa nu uitam ca asta faceau si stramosii nostri, insa mortalitatea era mult mai mare ca acum; ne-am asuma acest risc cand ne este copilul nou nascut bolnav, de exemplu?)

Psihanaliza poate fi si buna, si nu toti psihanalistii recomanda exclusiv medicamente si electrosocuri. Sunt psihanalisti care asculta omul si ii trateaza sufletul, il ajuta sa vada el ce nu merge. Sa caute mai departe. Psihanalistii nu inlocuiesc bineinteles duhovnicii, dar ii pot complecta, pentru cazuri clare de boala in orice caz.
Am cunoscut un caz al unei doamne care avea probabil schizofrenie (sau in orice caz o boala psihica cu halucinatii) si nu recunoastea, credea ca are viziuni, tot asa, se ducea numai la preot, care nu mai stia ce sa faca cu ea; o rimitea la doctor insa ea nu vroia sa auda. Pana la urma doamna respectiva a fost indignata ca preotul nu-i recunostea 'viziunile' despre asazisele pacate ale tuturor membrilor parohiei, si a plecat (dupa ce mai intai a atacat fizic pe unul din acei membri, zicand ca stie ea ca are pacate ascunse grave).

Ma gandesc ca e foarte important sa recunosti ca esti bolnav ca sa ai sansa sa te vindeci. De altfel este una din frazele cheie ale psihanalistului C.G.Jung: Constientizarea este jumatate din vindecare (sau cam asa ceva). Se potriveste bine cu conceptia crestina despre pacat - singura cale de a te vindeca de el este sa iti dai ai intai seama ca esti pacator (fiul ratacitor: mai intai s-a scuturat si si-a dat seama in ce mocirla se afla, pe urma s-a ridicat si s-a intors la tatal). Deci asta ar fi primul pas pt acea doamna.. sa accepte ca e bolnava. Greu.. Poate prin rugaciunea sotului?

Fani, nu am zis ca stiinta ar fi rea ci increderea in ea si credinta ca ea e creatia omului (credinta care o vad si la tine) cand este in intregime opera lui Dumnezeu data omului si prost folosita. Dumnezeu a randuit dinainte de veacuri aceste descoperiri stiintifice si El lucreaza prin intermediul lor, sunt convins ca multi se vor mantui si datorita lucrurilor pe care le-au citit pe internet; cu luni in urma o tanara saudita a devenit martira a lui Hristos, pe Care L-a cunoscut in urma discutiilor pe forumuri de internet. Stiinta nu este rea in sine ci daca este folosita rau.

Cu medicina lucrurile stau altfel insa. Bolile sunt date de Dumnezeu, nu sunt rezultatul unor microbi scapati de sub controlul Lui si sunt date cu un scop. Tratarea trebuie vazuta din punct de vedere al vindecarii sufletului fiindca trupul este ceva relativ, poate fi facut bucati (asa cum au fost trupurile martirilor) si refacut de Dumnezeu la loc.

Cum sa procedam in caz de boli? Nu zic ca trebuie evitat sistematic ajutorul medicinei, dupa cum nu trebuie apelat sistematic la ea. Trebuie s-o vedem insa ca pe ceva iluzoriu, chiar daca ne folosim de ea pentru smerirea noastra.

Psihanaliza e buna daca e practicata in afara metodelor si teoriilor predate in universitatile de profil, unde cum am spus mintea e prezentata ca functionand pe baza creierului, fiind deci ceva material.

Insa tu confunzi psihologia cu psihiatria. Psihiatrii sunt medici si folosesc si ei metode psihanaliste dar in principal medicatie si ei abordeaza pacientul ca pe o fiinta umana doar pana la un punct. Psihiatrul are autoritatea legala de a declara ca o persoana este intreaga sau nu la minte iar daca cineva e declarat bolnav psihic deja nu mai este considerat un om egal cu ceilalti, isi pierde o parte din demnitatea de fiinta umana. Si gandeste-te ce mult respecta Dumnezeu demnitatea omului, daca in loc sa puna Legea Sa cu niste litere imense pe cer sau sa faca alte lucruri prin care sa-Si arate maretia Sa infinita in comparatie cu micimea omului, El a preferat sa se faca egalul omului prin Intrupare.

Psihologii sunt un fel de consilieri care intr-adevar discuta cu clientii lor de la egal la egal, ei nu folosesc medicatie ci doar incearca sa aduca clientul la constientizarea unor aspecte.

In cazuri ca cel descrise de tine poate ca administrarea de medicamente ar fi de dorit, dar nu pentru ca aceste medicamente ar face ceva ci ca un mijloc de coercitie care sa faca pe persoana respectiva sa-si inteleaga ratacirea. Dar medicii sunt convinsi ca aceste medicamente au efect asupra psihicului si transmit si pacientilor aceasta convingere gresita care combinata cu lipsa de repere si judecata afectata duce la prabusirea fiintei umane, la pierderea ei pentru eternitate. Ai auzit tu de cineva care sa fi fost ajutat de psihiatrie cu ceva?

Psihiatria are o istorie atroce, lobotomiile au fost abandonate dupa ce invantatorul lor a primit Nobel pentru medicina, fiindca s-a constatat ca transforma oamenii in zombi. Electrosocurile de asemeni sunt in buna masura abandonate. Exista miscari anti-psihiatrie (cauta pe internet) care sustin ca aceasta este o barbarie impotriva fiintei umane. Daca in celelalte domenii ale stiintei putem admite sa ne folosim de diversele descoperiri, in medicina si mai ales in psihiatrie lucrurile stau altfel, trebuie sa ne ghidam dupa invatatura Mantuitorului si a Sfintilor care spun ca mintea e o parte a duhului, nu a trupului si se vindeca doar de catre Duhul Sfant si prin ajutorul scrierilor si discutiilor duhovnicesti. Psihiatria si psihologia nu pot intelege decat superficial si in buna masura denaturat natura sufletului omenesc pentru ca ele pleaca de la experiente, masuratori fiziologice si aberatii legate de structura chimica a neuronilor. Nu mai prelua orice ti se prezinta ca oficial si autoritar, trece prin filtrul judecatii duhovnicesti.

Eu cred ca a recunoaste ca esti bolnav e cam singurul lucru important, dar sunt doua nivele de boala sau nebunie, e nebunia considerata nebunie de catre toti oamenii si e nebunia considerata nebunie doar de catre oamenii duhovnicesti si normalitate de catre restul celorlalti. Singurii cu adevarat sanatosi sunt cei care gandesc ca Parintii. Nu vorbesc doar de pacat ci de felul general de a aborda lucrurile trecandu-le prin filtrul ratiunii naturale, cazute. Deci Jung ar fi trebuit si el pe o parte sa-si constientizeze pacatele, pe de alta sa constientizeze ca intreaga constructie a vietii sale intelectuale e cam putreda, nefiind bazata pe Adevarul Hristos.