Citat:
În prealabil postat de sophia
Eu va rugasem sa-mi spuneti ceea ce ganditi si simtiti voi, cu vorbele voastre.
Imi dati tot citate si nu inteleg.
Danyel a fost mai la obiect putin.
Da, Danyel, este asa cum spui tu. Asa spun si eu numai ca nu stiu cum sa alatur mantuirea la toate ce le spui tu. Mie mi se pare ca mantuirea este ceva ce-ti da Dumnezeu la sfarsit cand ajungi la El, daca asa considera, daca meriti. Nu e ceva ce trebuie sa cerem noi.
Ca sa ma fac inteleasa cum vad eu lucrurile:
Mergem la scoala si invatam si suntem silitori si buni. Rezultatul este de obicei o mai buna stiitinta, o pregatire de viata si de profesie. Dar, cei mai buni pot primi si premiul, coronita.
Eu ma intreb ca si atunci: invatam si suntem buni si silitori pentru noi, pentru ca asa ni se cere, pentru parinti si profesori, sau pentru premiu si coronita?
Suntem buni crestini pentru noi (si cei din jur), pentru bunul Dumnezeu si Maica sa, pentru ca asa scrie in scripturi (adica asa ni se cere), sau pentru premiu si coronita (asta ar fi pentru mine mantuirea)?
|
Eu cred ca nu suntem buni si silitori.
In sensul ca orice as face eu sau oricine altcineva nu putem fi "buni" de la noi putere (prin forte proprii) si nu putem face nimic prin care sa "meritam" ceva.
Jertfa lui Iisus ne-a rascumparat fara sa o meritam.
Omul a fost creat pentru a trai in comuniune si iubire cu Dumnezeu. In afara lui Dumnezeu nu exista nici bine, nici adevar si nici viata. De aceea "rasplata" nu este o coronita, ci insasi viata noastra. Ca fara Dumnezeu ne aflam deja in moarte.
"Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis." (Ioan 17:3)
Aceasta "definire" imi place mie: cunoasterea lui Dumnezeu.
(Desigur, nu contrazice alte feluri de a intelege mantuirea, deoarece Dumnezeu se descopera prin Sf. Duh (sau Duhul Adevarului) care-L marturiseste pe Iisus Hristos. Chiar Iisus a spus: "Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic.")