Daca existam sau nu existam....asta da provocare!Mi se pare cunoscuta aceasta abordare a perceptiei,deci este una care framanta oamenii de stiinta,ce sa facem cu mintile noastre "infime",adica infime le facem noi,ele au aceiasi putere de perceptie si creeare ca si geniile,trebuie sa le descoperim si constientizam,doar.
deci,daca existam sau nu?!!........pana acum se punea problema daca exista ceva dincolo de noi,in nefiinta,sau daca exista ceva pe Luna,sau pe Marte,acum acestea sunt la baie,am ajuns sa cercetam,daca cercetarea noastra in orice domeniu,exista de fapt.Istoria este singura care ne poate potoli aceasta curiozitate,dar daca nici ea n-a existat,ce facem?Cat mai continuam sa nu existam in existenta la nivel de perceptie?
Celulele creierului sunt hranite de proteine si aminoacizi,oxigenul isi face si el turul obisnuit,si de-acolo pornesc perceptiile,la nivel de individ,acum depinde cat de bine este alimentat acest alternator al organismului.Dar suntem atat de diferiti incat ma-ntreb,ce rol mai au aceleasi proteine si substante care hraneste acelasi gen de creier?Si-atunci de unde vin perceptiile,din exterior?oare?
Uau ce tocanita am facut?...asta mi-a dictat puterea mea de perceptie!,dar tot nu m-am ridicat din stadiul de existenta,spre cel de inexistenta,deci exist!
Intra-devar daca privim per ansamblu,lumea care este atat de desamblata,vedem ca bogatia si saracia ajung la un moment dat intr-un punct in care sunt identice,adica nule,asa se-ntampla si cu dragostea si ura...cam la acestea se rezuma omenirea.
In consecinta,nu existam per ansamblu,ci individual,si deci,perceptia ne e proprie si-n fiecare dintre noi exista o lume diferita,o lume necunoscuta.
|