[cristiboss56]

Textul pe care l-am ales la această postare , din rânduiala liturgică ne pune înainte un model de rugăciune care ni s-ar potrivi foarte bine fiecăruia dintre noi. Printr-o fină analogie, vedem că păcatele şi greşelile noastre cotididiene au, pe tărâmul vieţii spirituale, aceleaşi efecte pe care bolile şi suferinţele le au asupra trupului. De fiecare dată când păcătuim , slăbim rezistenţa sufletului în faţa patimilor. Dar iată textul acestei minunate cântări ( rugăciuni ) : <<< Pe mine , cel ce zac în greşelile mele ca în patul durerii şi am mădularele slăbite, Hristoase mult Milostive, ca unul care Te-ai făcut om de bună voie, pentru noianul cel mare al iubirii Tale de oameni , ridică-mă acum în chip nevăzut, ca şi pe slăbănogul, şi mă îndreptează să umblu în cărările dumnezeieştilor Tale porunci, Mântuitorule , Cel ce mai înainte de Patimă ai arătat poporului iudeilor, că Dumnezeu fiind, pătimeşti de bună voie cu trupul >>> . Repetând păcatul, sufletul ajunge să se îmbolnăvească, iar boala netratată la timp poate produce chiar decesul, în acest caz vorbim despre moartea sufletului care, după cuvintele Mântuitorului , este mult mai gravă decât moartea trupului : <<<< Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă ; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă >>>> .