Chiar aseara am ascultat un interviu cu parintele Arsenie Papacioc. Parintele de asemenea vorbea despre importanta marturisirii dreptei credinte cu anumite riscuri.

Atunci cand cele doua parti sustin idei contrarii, de obicei aceia care merg in directia in care bate vantul sunt foarte siguri pe ei bazandu-se exact pe acest lucru. Daca toate personalitatile timpului spun asa, apoi, musai, adevarul o fi de partea lor - spun ei, refuzand sa aprofundeze problema. Si-si citeaza idolii la nesfarsit si li se-nchina, de n-ai ce sa le mai faci. Constient sau nu, ei desavarsesc ,,opera'' masonica, lasandu-se influentati si influentand cu zel in directia dorita.

Cei care merg impotriva vantului primesc mai nou toate acuzatiile. Caci pe ecumenisti nici nu-i intereseaza adevarul. Ei vor sa se impuna si atat. Critica pe cei care le citeaza scrierile Sfintilor Parinti de parca acestea i-ar arde. Si poate ca-i ard, caci adevarul doare.

C-o moarte toti suntem datori, dar nu-i totuna daca mori aparand credinta ortodoxa sau daca esti ecumenist vandut. Caci unul este ecumenismul despre care li se vorbeste oamenilor de rand si altele sunt scopurile ascunse ale miscarii ecumenice. Si nu ne putem face aparatori ai minciunii, caci tatal minciunii este satana.