View Single Post
  #190  
Vechi 09.06.2009, 13:13:58
mihnea45
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos Vezi mesajul
“Ecumenismul, cea mai mare erezie a timpurilor noastre” – Pr. Prof. Dumitru Staniloae

Consecintele directe ale ecumenismului sint incalcarea invataturii Bisericii Ortodoxe, ceea ce inseamna ca nu poti fi si ecumenist si canonic in acelasi timp. Iar a fi canonic nu inseamna recunoastere mutuala intre patriarhii, ci respectarea stricta a canoanelor. Recunoasterea canonicitatii trebuie sa vina numai ca effect al acestei cauzalitati (respectarea canoanelor), ceea ce in practica, din pacate, nu se intimpla pentru ca ecumenismul pare sa aiba precedenta fata de canoane in ultima suta de ani.

In Biserica Ortodoxa canoanele nu sint ghiduri spirituale sau de conduita, ci standardele la care ne raportam in permanenta credinta si toata viata Bisericeasca din grija de a ne pastra ortodocsi. Canoanele reprezinta cadrul ortodoxiei. Cea mai mica incalcare a canoanelor (in special a celor care se refera la credinta) te scoate complet afara din ortodoxie. De ce e asa? Pentru ca noi, ortodocsii, spunem ca Adevarul e unul si ca Biserica Ortodoxa este Biserica Adevarata, Trupul Domnului, si, de aceea, orice schimbare, oricit de mica, pune la indoiala Adevarul, adica pe Dumnezeu. Credinta noastra este sigilata pina la sfirsitul lumii pentru ca Adevarul nu se schimba. Noi nu mai avem nimic de discutat, analizat sau revizuit cu privire la credinta. Cel care nu crede asa e liber sa plece. De aceea avem romano-catolici, protestanti si neo-protestanti.

Unitatea crestina adevarata poate fi realizata numai prin intoarcerea heterodocsilor la ortodoxie. Orice altceva inseamna transformarea ortodoxiei intr-o alta religie heterodoxa. Exemplele de mai jos vin sa demonstreze acest fapt:

1. In 1922 Patriarhia Ecumenica recunoaste validitatea succesiunii apostolice in biserica anglicana. Cu alte cuvinte, confirma veridicitatea tainelor si in afara Bisericii Ortodoxe, prin urmare Biserica Ortodoxa nu mai detine Adevarul decit impreuna cu anglicanii.

2. In 1965 Patriarhul Ecumenic Athenagoras ridica anathema asupra bisericii romano – catolice (da, schisma nu mai exista!) - in conditiile in care biserica romano – catolica se aflat intr-un grad de apostazie mult mai inaintat decit la 1053 (numarul ereziilor pe care le promoveaza este mult mai mare decit la vremea shismei). In plus, prin trecerea papei in dipticonul Constantinopolitan, Patriarhia Ecumenica se afla, tehnic, in comuniune si cu Papa de la Roma.

3. In 1993, Patriarhia Ecumenica, Biserica Rusa, Biserica Alexandriei, a Cyprului, Poloniei, Finlandei, Albaniei si BOR semneaza acordul de la Balamand (Liban) in care biserica romano-catolica este numita “biserica sora”, iar Biserica Ortodoxa si biserica romano-catolica sint definite ca “cei doi plamini ai Crestinatatii” - o renuntare in scris la ortodoxie.

4. In 2008, Mitropolitul BOR al Banatului se impartaseste cu greco-catolicii, excluzindu-se astfel din comuniunea ortodoxa, pentru ca nu poti fi si greco - catolic si ortodox in acelasi timp. Mitropolitul Corneanu ramine in continuare membru al Sinodului BOR.

5. Biserica Ortodoxa Antiohiana impartaseste monofiziti siriaci, recunoaste validitatea botezului si casatoriei monofizite, con-celebreaza slujbe cu monofizitii (Biserica Siriaca este o biserica monofizita – erezie condamnata la cel de-al IV-lea Consiliu Ecumenic).

6. Mitropolia Finlandei tine Sfintele Pasti dupa pascalia noua incalcind astfel hotaririle celui de-al III-lea Consiliu Ecumenic (in 2008 a sarbatorit Pastele cu 1 saptamina inaintea pastelui iudaic, impreuna cu romano-catolicii si protestantii).

7. Toate acele bisericile care isi spun canonice si care se afla in comuniune cu Patriarhia Ecumenica participa activ in miscarea ecumenista pan-crestina si inter-religiosa (canoanele Bisericii Ortodoxe interzic slujirea si rugaciunea in comun cu heterodocsii si paginii).

Lista, din pacate, ramine deschisa.


[COLOR=#663333]"Să știi că noi trebuie să slujim lui Dumnezeu, nu timpului" (Sf. Atanasie cel Mare, Epistolă către Dracontie)
Astăzi se vorbește din ce în ce mai mult despre ecumenism, reuniuni ecumenice, teologie ecumenică, rugăciuni și slujire ecumenică; discuțiile antrenează pasiuni dintre cele mai aprinse, poziții pro sau contra ale celor două părți cvasiconstant prezente în sălile de conferințe teologice: susținătorii care afirmă cu tărie misiunea ortodoxă făcută în rândul neortodocșilor prin adunările ecumenice și adversarii acestei mișcări.
Voi menționa doar câteva aspecte privind mișcarea ecumenică, scopurile acesteia și concretizarea lor în viața Bisericii Ortodoxe.
Întâi trebuie amintit că ecumenismul, ca idee a apărut la mijlocul sec. XIX în Anglia și America, propunându-și să unească diferitele confesiuni creștine ce se autointitulează greșit “biserici”. Mai târziu în 1948 la Adunarea de la Amsterdam s-a hotărât fondarea așa-numitului “Consiliu Mondial al Bisericilor” cu sediul la Geneva. Termenul de “ecumenism” a fost introdus la Congresul de Edinburgh (Scoția) în 1910, Congres al organizației I.M.K.A. condusă de cunoscutul lider francmason John Mott (1865-1955) care a și prezidat lucrările acestui congres. Semnificativ este faptul că John Mott nu a ales pentru denumirea mișcării sale termenul de “universalism” (de la latinescul universum-univers) ci analogul grecesc, “oecumenicos” care aparține exclusiv Bisericii Ortodoxe. Scopul vădit al acestei substituiri a fost cel de a masca intențiile acestei mișcări sub un termen clasic pentru Ortodoxie – acela al ecumenicității, universalității Sfintei Biserici Ortodoxe – existând pericolul de a identifica cândva Sinoadele Ecumenice cu “Consiliul Mondial al Bisericilor”. Dealtfel chiar una din Bisericile Ortodoxe, cea Rusă, s-a exprimat semnificativ în acest sens, trăgând un semnal de alarmă, încă din anii trecuți, după lucrările Adunării a V-a a CMB de la Nairobi: “Un alt pericol care amenință grav unitatea creștină și viitorul mișcării ecumenice {…} este iluzia, nutrită de unii participanți la mișcarea ecumenică, precum că C.M.B. ar putea asigura un asemenea grad al apropierii ecumenice a bisericilor membre ale ei, încât una din viitoarele sale adunări generale se va transforma în sinod creștin ecumenic”.
Așadar încă dintru început, autodenumirea acestei mișcări drept “ecumenică” ridică grave semne de întrebare asupra a ceea ce urmărește ea. Noi afirmăm că aparținem de acel ecumenism, vechi și pururi nou, adică de universalitatea Sfintei Biserici Ortodoxe întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos în scopul răspândirii adevărului divin revelat propovăduit de Hristos și înfăptuirii mântuirii făgăduite de El.[/COLOR]
Reply With Quote