[mariamargareta]

[COLOR=purple]11. Misterele Pucioasei: Noul Ierusalim[/COLOR] (Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR] -”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=purple]Concepţia despre hirotonie la “[/COLOR][COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR][COLOR=purple] de la Pucioasa”[/COLOR]


[COLOR=purple]Motto: [/COLOR][COLOR=#993300]Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine;[/COLOR]
[COLOR=#993300]sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi. (I Cor.,[/COLOR][COLOR=#993300]12:21)[/COLOR]

[SIZE=4]Una dintre obiecţiile majore scoase în evidenţă în blogul [COLOR=blue]Noul Ierusalim de la Pucioasa (NIP)[/COLOR] de pe WORDPRESS este cea cu privire la modalitatea neortodoxă în care se practică consacrarea de preoţi şi de episcopi la “Noul Ierusalim”. Iată cum se prezintă situaţia de la Pucioasa, în articolul intitulat[COLOR=blue] Introducere[/COLOR]:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993366]“– Consacrări (“sfinţiri”) necanonice de preoţi şi de episcopi, fără [/COLOR][COLOR=fuchsia]hirotonie[/COLOR][COLOR=#993366] ( “[/COLOR][COLOR=fuchsia]punerea mâinilor[/COLOR][COLOR=#993366]” episcopului), ci prin “[/COLOR][COLOR=blue]asistenţa directă, mai presus de fire, a Duhului Sfânt[/COLOR][COLOR=#993366]”. În acest mod au fost “[/COLOR][COLOR=blue]sfinţiţi[/COLOR][COLOR=#993366]” pe rând: Ilie Bunea, Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu, întâi ca “preoţi”, apoi ca “episcopi”. În prezent, deşi se consideră episcopi, cei trei slujesc invariabil îmbrăcaţi în veşminte de preoţi, deoarece doresc probabil ca statutul de “episcopi” să fie şi în continuare ţinut secret pentru lumea exterioară, dar chiar şi pentru majoritatea adepţilor.”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]După ce au experimentat, fără nici o sfială, săvârşirea necanonică a sfintei liturghii de către femei şi de către alţi mireni ([COLOR=#993366]nea’ Didi [/COLOR]în mod sigur îşi mai aminteşte de acele vremuri de frenezie religioasă, care nici pe el nu l-au lăsat nepăsător, îndemnându-l şi pe el [COLOR=#993366]să[/COLOR] [COLOR=fuchsia]pună mâna[/COLOR] [COLOR=#993366]pe[/COLOR] [COLOR=#993366]copie [/COLOR][COLOR=#993366]şi pe prescură[/COLOR], căci aşa au înţeles creştinii pucioşi că ar trebui să fie [COLOR=fuchsia]punerea mâinilor[/COLOR] asta ), liderii interimari de la Pucioasa s-au gândit că n-ar fi rău să pună ordine la acest capitol, dând un iz de canonicitate situaţiei, care scăpase complet de sub control. Dar le lipseau instrumentele, deoarece lipsa lor de legitimitate fiind notorie, făcea ca pe vremea aceea nici un episcop să nu le cânte în strună. De aceea, constrânşi de împrejurări şi sfidând fără jenă tradiţia strămoşească (pe care, de altfel, cu alte prilejuri nu uită să o pună în faţă şi să şi-o asume, uneori în exclusivitate, pretinzând că tradiţia numai la ei se mai păstrează neştirbită) pucioşii au inventat [COLOR=red]hirotonia fără mâini [/COLOR](deşi [COLOR=fuchsia]hirotonie[/COLOR] chiar asta înseamnă: [COLOR=fuchsia]punerea mâinilor[/COLOR]). Nu mai vorbim aici despre [COLOR=fuchsia]hirotesie[/COLOR], despre care ei probabil că nici n-au auzit; dar şi când o să audă, o să găsească ei ceva pentru ea, vreo formulă magică prin care s-o înlocuiască. În faţa unei asemenea îndrăzneli, până şi un contemplativ ca arhiereul Irineu Bistriţeanu, care îi simpatiza sincer pentru păruta lor evlavie, n-a putut decât să-şi decline orice responsabilitate, plasându-se în postura de simplu observator al declaraţiilor pucioşilor. Dar şi această postură i-a fost speculată, fiind considerată de pucioşi ca o confirmare autentică. Iată cum este comentat public de către pucioşi acest eveniment:[/SIZE]

[COLOR=blue][SIZE=4]Prezenţa arhiereului Irineu, care a stat atâţia ani în mijlocul acestei lucrări de coborâre a cuvântului lui Dumnezeu, ar fi să fie un motiv suficient ca să nu se mai facă speculaţii şi intuiţii cu privire la aşezământul preoţesc de la Noul Ierusalim. Cel ce vrea în mod sincer părerea unui martor cu privire la acest lucru, ar putea să urmărească măcar mărturisirea arhiereului Irineu cum că preoţii Bisericii Noul Ierusalim sunt “aleşi şi unşi de Dumnezeu în chip providenţial şi într-un mod cu totul excepţional, depăşind legile firii”, mărturisire făcută în acele timpuri (22 iulie 1991)[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4]Este aceasta o părere personală a episcopului Irineu? Mai degrabă este expunerea nudă a teoriei pe care liderii pucioşi o lansaseră, iar episcopul Irineu, nu putea decât s-o preia neschimbată şi s-o reproducă, la fel ca oricare alt observator extern. A susţine o altă variantă ar fi presupus o înţelegere adâncă şi iscoditoare a dedesubturilor “lucrării”, care însă erau bine tăinuite de către liderii pucioşi, şi totodată ar fi însemnat o declaraţie de război împotriva acestora. Irineu nu era el omul care să înceapă să iscodească, iar să dea cu barda nici atâta, acolo unde ştia prea bine că nici el nu ştie mare lucru. A încercat însă să câştige timp, invitându-i pe ceilalţi arhierei din B.O.R. să facă împreună o cercetare amănunţită, de durată, a “fenomenului”. Subjugându-se singur unei evlavii nemăsurate, dusă la paroxism, el a abandonat pentru o clipă strategia paşilor mărunţi şi prudenţa cuminte care-l caracterizau de obicei. Irineu a preferat aici să rişte, cântându-le în strună deocamdată celor de la Pucioasa, şi lăsând ca timpul să descopere dacă ar fi vorba de o mistificare sau nu.[/SIZE]
[SIZE=4]Arhiereul Irineu era din fire un idealist, deci n-a fost pentru el o problemă ca să creadă, spre exemplu (fără prea mari pretenţii că ar avea vreo aplecare aparte spre subtilităţile vieţii politice), toate profeţiile idilice despre România, care o predestinau a fi mai ceva decât “El ombilico del Mondo”, sau “profeţia” pucioşilor că regele Mihai I va fi reinstalat în curând la cârma ţării. Căci iată ce zicea el pe 12 decembrie 1991:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=fuchsia]“Dacă regele vine[/COLOR] [COLOR=blue]la cârma ţării,[/COLOR][COLOR=fuchsia] în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă îi trebuie om, îi trebuie omul acela…” [/COLOR](sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 1995, pagina 9)[/SIZE]