Draga Dannsan, incerc eu sa-ti raspund la intrebarea ta. Dar inainte de asta as vrea sa fac o remarca: ceea ce s-a scris despre zilele incare sotii se pot impreuna, este idealul. Asa ar trebui sa se procedeze. Dar Dumnezeu stie ca oamenii mai gresesc si atunci cand gresesc, au posibilitatea de a se spovedi, pentru a-si sterge greseala. E bine totusi sa stim care sunt normele impuse de Dumnezeu, pentru a sti cand am gresit. Dumnezeu ne iubeste cu toate imperfectiunile noastre, dar si noi trebuie sa il iubim pe Dumnezeu si daca nu tinem in totalitate cont de cele ce asteapta de la noi, macar sa stim cum e corect.
Si acum la ce ai intrebat: mi se pare un gand frumos, ca-ti faci griji pentru omenire si perpetuarea ei. Dar in dorinta ta de a sti asigurata la infinit popularea pamantului, tu pari a uita ca omul se afla azvarlit in aceasta lume imperfecta, si ale carei defecte tu, Dannsan le constati permanent, am fost deci aruncati din rai datorita neascultarii lui Adam si Eva, care au fost ispititi de sarpe. De la acea cadere din Rai, unii oameni sau mai bine zis majoritatea s-au afundat tot mai mult in pacate, iar altii au reusit prin lupta cu ei insisi si cu ajutorul lui Dumnezeu, sa revina in Rai, alaturi de Dumnezeu. Acestia din urma se cheama sfinti.
Existenta noastra pe pamant este pentru a ne lamuri relatia noastra cu Dumnezeu, de a primi Sfantul Duh si de a ne mantui. Cei care se mantuie sunt scrisi in Cartea Vietii.
Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, urmand a dobandi si asemanarea cu Dumnezeu.
Aceasta asemanare o pot dobandi oamenii, cand si cel din urma om nascut din femeie se va mantui. Privind prin aceasta prisma, ochii nostri nu trebuie sa se indrepte spre perpetuarea la infinit a omenirii, ceea ce se realizeaza de la sine, avand in vedere pacatosia oamenilor, ci spre Dumnezeu, respectiv Hristos-Omul care ne este model viu in incercarea noastra de desavarsire. Deci gandul nostru nu trebuie sa se ocupe cu mentinerea la infinit a pacatului, ci cu eradicarea lui, pentru a ne apropia de Imparatia Cerului.
Asta nu se face de pe o zi pe alta, nici fara efort sustinut din partea noastra. Sa ne traim viata, mentinand acest obiectiv major in fata ochilor, pentru ca pe zi ce trece sa facem cate ceva pentru a ne apropia de realizarea acestui obiectiv. Cum vom proceda e la latitudinea fiecaruia in functie si de aptitudinile fiecaruia.
Pentru unii perspectiva de a ajunge in rai nu inseamna nimic, caci e greu sa ne imaginam ce ne ofera acolo Dumnezeu. Dar cei, care au fost rapiti in duh si au fost dusi sa vada raiul cu ochii lor, nu au gasit cuvinte sa descrie frumusetea pe care au vazut-o acolo. Un loc fara durere si fara suspin. Si asta spune ceva.