Citat:
În prealabil postat de alexandra28again
o intrebare.Arca lui Noe chiar a fost distrusa si chiar s-a stiut sigur ca a apartinut lui Noe?
|
Iata originea SFINTEI CRUCI de unde se trage. Adam nu mai parasea cortul caci ajunsese la sfarsitul vietii.Cu ochii ficsi sedea intins pe piei de capra si se gandea sa apara din nou inaintea CREATORULUI sau si slab,cu suflarea unui copil adormit,cu glasul lui abia mai putea rosti uneori zicand:-Zilele mi s-au sfarsit,Stapane,de servul tau esti multumit? Si intinzand mana spre deschizatura cortului din nou murmura: -Lasa sa patrunda soarele. Pe cand dormita el,familia lui plangea intristata.Nu se putea invoi catusi de putin cu disparitia sefului ei,acest om dintai nascut in lume si de moarte uitat atatea veacuri. Deodata zise fiul sau Sit: -Daca exista vreun leac pentru vindecarea tatalui meu eu il voi gasi. Se incinse,isi lua toiagul si pleca.Dupa un drum de cateva zile ajunse inaintea Edenului(Paradisului de unde fusese gonit tatal sau). Un arhanghel sta aici la poarta cu o sabie de foc. Ii zise Sit: -E pe moarte tatal meu,si-ti cer un ajutor spre a-l lecui. Se innopta,stelele incepura sa licareasca:una cazu facand o dunga mare in aer si se stinse in zare. Ingerul ii spuse ca sufletul lui Adam s-a inaltat,apoi intinzand lui Sit un sambure de forma unei migdale,ii zise: -Acesta e un sambure picat din pomul vietii,ia-l si intoarce-te la ai tai,unde ai sa-l gasesti pe tatal tau mort in mormant si du-i acest sambure la gura.Un pom va iesi din el si va mantui lumea mea intr-o zi. Se supuse Sit si facu asa cum il invata. Anii trecura si pe mormantul lui Adam necunoscuta planta crescu.Deveni un cedru imens arbustul,tatal uriasilor arbori raspanditi pe coastele Libanului. Batranii se strangeau pe atunci in jurul arborelui in cete si inspiratiunile intelepciunii se coborau din frunzisul sau in fragezimea umbrei. Incet,incet,obiceiul se pierdu.Devenira rai,oamenii.Se cai Dumnezeu ca-i crease. In vremea aceea era un om intelept anume Noe si ii zice intr-o zi Domnul: -Fiindca oamenii s-au facut rai si mincinosi,Ma voi mania foarte si voi trimite asupra lor potop si orice fiinta vietuitoare sub cer va fi prapadita.Vorbesc tie,Noe,sa-ti faci o barca(corabie),ca sa te adapostesti cu famili ta.Voi da potop 40 de zile si 40 de nopti in sir. Isi chema fiii si cu ajutorul lor taie arborele vietii.Facu o corabie mare,dupa ce isi aduna hrana ,si isi adaposti toata familia. Cedrulcare crescuse din gura lui Adam,se folosi deocamdata sa mantuiascaneamul omenesc,caci potopul fu si scapa Noe cu familia sa. Izvoarele cerului incetasera si Noe a aparut cu familia lui,si astfel au inceput sa se inmulteasca oamenii si se organizara in triburi si popoare. Corabia(barca) cea veche ajunsese sus pe muntele Araratului.Acolo fu jefuita si stricata,unii luara fierariile,altii scandurile si tot ce mai ramasese acolo fu luat si dus departe. In amintirea bunatatii Domnului,stranepotii lui Noe incepura a lucra cu multa greutate venerabilul cedru,adica scandurile vechii corabii si facura dintr-insa o punte mare pe care o pusera sa pluteasca cu ei pe apa Iordanului si totodata o si numira puntea cea sfanta. Puntea ramase acolo pe Iordan si a servit multi ani pentru trecerea oamenilor din poporul lui Dumnezeu. Care cum treceau murmurau o rugaciune sfanta pentru ca Dumnezeu sa-i aiba in paza lui. O mare batalie avu loc pe malul Iordanului. Ca ei insa sa nu fie urmariti,taiara puntea iar lemnele taiate din arborele vietii fura luate de curentul apei si duse departe,la poalele colinei,tocmai in apropiere unde era asezat tribul Zavbulon. In Nazaret era un lemnar care se numea Iosif si vazand mai tarziu aceste lemne,ramase pe ganduri si se simti foarte emotionat.Cunostea din traditie istoria cedrului lui Adam si zise: -Lemnul acesta e contemporanul lumii si inca si-acum tot se mai cunosc urmele de smoala cu care Noe l-a smolit. El insa il transporta la casa lui si lucrandu-l facu din el o masa mare si frumoasa.Acest lemnar era logodnicul Mariei care,mai tarziu,a devenit Maica lui Hristos. Cand auzi de ordinul pe care l-a dat Irod,imparatul de pe vremea aceea,ca toti pruncii de la doi ani in jos sa fie taiati,ii lua pe Maria si pe IISUS si fugi in Egipt,iar lucrurile si casa lui fura jefuite de trimisii imparatului. Masa pe care o lucrase Iosif fu luata de un alt mestesugar din Ierusalim,ruda cu cizmarul Isac Lachedem si rau la suflet tot ca el. Ramasitele arborelui vietii au ramas sub un hambar aproape douazeci de ani. Din cauza tariei si greutatii lui,nimeni nu indraznea sa se apuce spre a-l lucra si de aceea semana cu o masa de marmora. Veni apoi ziua in care norodul ceru iertarea lui Varava si moartea Mantuitorului nostru IISUS HRISTOS. Lachedem cel rau la suflet se duse la ruda sa cu un fierar si taiara masa,ii facura gauri cu fierul rosu si din ea au facut crucea destinata rastignirii fiului lui Dumnezeu. Crucea fiind mai grea decat plumbul,totusi Hristos a dus-o cazand de trei ori sub greutatea ei,sus pe muntele Golgota unde a fost tintuit si a murit pe dansa.